Inima a început sa-mi bată nebuneşte. Oare nu o sa vrea să ne mai vedem? Oricum.. chiar nu îi înţeleg comportamentul.. în mesaj mi-a spus că îi este dor de buzele mele, iar in parc m-a pupat pe obraz. Omu' ăsta e schimbător ca noaptea.
-Uite... Esti o fată minunată, pe care orice baiat si-ar dori-o, dar...
-Dar tu nu. Înţeleg.
-Mă laşi să termin?
-Scuze.
-Continui.. Dar eu sunt o persoană populară şi...
-Si nu vrei să te vadă prietenii cu una mai mică si urâtă.
-Nu esti urâtă!
-Dar ţi-e ruşine cu mine.
-Kari..
-Nu, acum nu poţi să-mi mai spui aşa. Nu înţeleg de ce mi-am făcut atâtea speranţe..
M-am ridicat de la masă şi am plecat, în urma mea fiind Dragoş care imi spunea sa mă opresc.. nu Dragoş, de data asta nu mă mai las pradă ţie. M-am urcat in primul taxi din faţă si am pornit spre casa Iuliei. Lacrimile au început să-mi curgă pe obrajii deja roşii.. niciodată nu am avut noroc in dragoste. Întotdeauna eram dată la o parte de prietenul meu... De parcă nici nu eram împreună. Într-adevăr, nu sunt cu Dragos, dar putea să se gândească înainte sa ma sarute. Dar gata... Nimeni nu merită lacrimile mele.
În 5 minute eram în faţa casei Iuliei. Am intrat în casă si M-am dus în camera Iuliei. Aceasta stătea pe Facebook şi vorbea cu nu ştiu cine. Când m-a văzut, s-a ridicat din pat si a venit spre mine. S-a uitat câteva secunde la mine, după care m-a luat în braţe, iar eu am inceput să plâng... Din nou...
-Ce ţi-a făcut idiotul ăla?
-Nu a făcut nimic... Doar îi este ruşine cu mine.
-Poftim?De ce?
-El e popular, iar eu sunt într-a 11-a...
-Doamne, ce prost! Hai... Nu mai plange. Îţi faci rău.
-Ştiu Iuli, ştiu, dar...
-Dar ce?
-Cred că m-am indragostit de el.
După ce am spus asta, am început sa plâng si mai tare.
-Linişteşte-te! Nu merită şi tu ştii asta mai bine ca oricine.
-Ştiu,ştiu, dar ce pot sa fac? Cum am putut să mă îndrăgostesc in doar câteva ore de el? Nu înţeleg ce s-a întâmplat cu mine.
-Off, draga mea!
Iulia m-a strâns tare în braţe şi m-a pupat pe frunte.
Restul zilei ni l-am petrecut în casă, făcând clătite, încercând să uit de..de el. Am vorbit cu mama si am rugat-o să mă lase să dorm şi in seara asta la Iulia si a fost deacord. Mă mir.. acum stăm în pat şi ne uităm la pozele unui tip şi jur că... Mă bufneste râsul doar când îi citesc numele.
-Ăsta ori e cocalar, ori e prost. Cum Doamne iartă-mă sa-ţi pui asa nume? Şi Doamne, ce poze are!
Nu m-am mai putut abtine si am inceput sa râd...şi radeam cu lacrimi.
-Mai usor mă!!a zis Iulia, dar a bufnit-o si pe ea râsul. În seara asta am râs cu lacrimi. Iulia ştie cum să mă scoată din stările alea naşpa. Nu degeaba e cea mai bună prietenă a mea.
-Fată, mâine mergeem la şcoală! Nu vreau!
-Nici eu, dar nu avem ce să facem!
-Mda... Mâine trebuie să trecem pe la mine ca să-mi iau cărţile şi să mă schimb. Mă mir cum de m-a lăsat mama să dorm la tine.
-Da, şi eu, dar bine că a făcut-o.
Am râs şi am început să ne batem cu perne, până când s-a auzit o bătaie în uşă. Ne-am ridicat din pat şi am fugit spre uşă. Fugeam ca nebunele, până când am apăsat pe clanta, iar in faţa noastră a apărut motivul care m-a facut să plâng.
-Ce naiba cauţi aici?a ţipat Iulia cât au tinut-o plămânii.
-Am venit să vorbesc cu Karina.
-Nu vreau să vorbesc cu tine.
-Te rog!
-N-ai auzit-o? Pleacă!
-Te rog Kari! Hai la mine să stăm de vorbă. Te rog!
-Sper că nu ai de gand să te duci.
-Trebuie. Vreau să termin odata cu asta.
-Off! Bine! Şi tu... Dacă nu o aduci până la 10, esti un om mort!
-Da, să trăiţi!
Mi-am luat telefonul, geaca si am ieşit din casă.
-O să fiu bine,ok?
-Ohh. Ai grijă!
Am pupat-o pe obraz şi am plecat cu Dragoş. Trebuie să termin cu asta, măcar să nu mai plâng după el.. am urcat în maşină, iar în doar 10 minute eram în faţa casei lui. A coborât din maşină si m-a ajutat şi pe mine să cobor. Am intrat în casă şi m-am asezat pe canapea. El s-a dus si mi-a adus un suc, după care s-a aşezat lângă mine.
-Uite.. legat de ce s-a întâmplat azi...
-Nu trebuie să îmi mai explici. Am înţeles.
-Ascultă-mă, te rog! Uite..te plac.. te plac mult..iar azi..azi nu stiu ce s-a întâmplat.
-Dar îţi este rusine.
-Uite.. nu vreau sa te pierd. Imi cer scuze pentru azi.. chiar vreau să fiu cu tine.
-Nu stiu ce sa zic...
-Trebuie doar să accepţi să fii cu mine.. te rog! Vreau să fiu cu tine..
Şi-a apropiat buzele de ale mele şi şi-a pus mâinile pe obrajii mei.
-Te rog.
Îi simţeam respiraţia mentolata şi-mi doream aşa mult să îl sarut..Si.. m-a sarutat el. Un sarut dulce, lung. Aveam nevoie de asta. După ce am rupt sărutul, ne-am ridicat de pe canapea şi m-am uitat la el.
- O să îţi dau răspunsul mâine. Trebuie să mă gandesc.. acum trebuie sa plec..
M-am indreptat spre uşă, dar când sa apas pe clanta, Dragos m-a prins de mâna si m-a intors.
-Rămâi cu mine în seara asta.
