Emy .pov.
Pe cand aveam 5 ani mama mea murise iar eu am fost nevoita sa ma mut in New York,cu tatăl meu,un nemernic care a omorat-o pe mama cu atâta nepăsare si ură.El a fost mereu omul din umbră de care ma speriam cand eram mica...
Dar sa lăsăm trecutul in urma caci acum am deja 16 ani si imi pot purta si singura de grija.
Sau asa speram eu...Uite o poza cu tatăl meu:
NNu am avut niciodată un iubit dar am o poza cu mama cand era tânără.Nu semanam de loc cu mama si nici nu cred ca voi semana .
Când era adolescenta era cea mai populara fata din scoala si cand eram mica imi spunea mereu
"Ascultat-i sufletul,invinge-ti
temerile,dar sa stii ca te voi
veghea mereu,oriunde as fi,
chiar si in cele mai grele situatii!"
Ce pot sa spun....mama era diferită,era mereu tăcută si foarte rar vorbea cu mine iar tata o batea foarte des , in timp ce eu il priveam ca pe un animal fioros.Am si un frate pe nume Adam,care m-a abandonat cand aveam 10 ani si a plecat unde stie ca nu-l pot gasi...
El e...E fratele meu mai mare pe care l-am iubit degeaba...degeaba,iar el a fugit de mine....
Deja v-am spus prea multe despre mine...sa inchidem subiectul acesta.
Va urma...
___________________________________
Asta era vrei 250 de cuvinte.E mai scurt decat restul.E primul capitol.Sunt emoționată.Va fi o carte diferita,va fi mai pt.adolescenti.P.s.263.