Noapte... Calul aleagă cât de repede poate. Îi este frică, ca nu cumva să fie atacat. Călăreţul, cu frica de a nu fi rănit, i-a spus calului:
-Mergi mai repede!!! Totuși, ai grijă ca nu cumva să... Știi tu ce.Să nu cumva să mergi la lumină.
Dintr-o dată, în locul unde se aflau a pătruns printre crăpăturile de la copaci, o rază de soare. Cei doi dispăruseră, dar două grămăjoare de cenușă se aflau în locul unde stătuseră cei doi. Din acea cenușă, au apărut două umbre. Erau chiar calul și războinicul.
Chiar după aceea se auzi un foșnet dintr-un tufiș. Ieși din el un spiriduș:
-Vai! Vai! Ce s-a întâmplat cu voi? Am să merg imediat să-i spun regelui! spuse el agitat.Cele două umbre mai aveau de trăit doar până la apusul soarelui. Dacă spiridușul nu ar ajunge la rege până la apus, atunci... Ar muri!
Spiridușul fugea cât de repede îl ţinau picioarele. În sfârșit, ajunsese.
- Măria ta, măria ta!! Războinicul dumneavoastră... Și calul său... Măria ta... S-au transformat în umbre!!!
- În ce s-au transformat?? În umbre?
-Da, măria ta! În umbre!
Înseamnă că am mai pierdut încă un cal și un războinic...
Măria ta.. Au spus că... Erau urmăriţi de... De... De cei din... Ţara minunilor.
- Atunci, să începem războiul!! zise împăratul hotărât.