Spiridușul fugea cât de repede putea. Când ajunse, aflase că împăratul știa deja cele întâmplate așa că, plecase deja la război.
Speriat, spriduşul, încălcără pe măgar și porni să meargă spre Țara minunilor.
Când au ajuns, regele a țipat:
- Ieși afară regină lasă ce ești!
Regina îl auzi, însă nu ieși afară. Atunci, regele luase în om necăjit și mai strigă o data:
-Ieși afară regină lașă ce ești! Dacă nu îi dau foc acestui biet om.
Speriată, regina ieși afară și zise:
-Am ieșit, dar acum lasa acel om necăjit. El nu a gresit cu nimic.
-Bine faci... Bine faci. Și... Doar sti ca nu i-as fi dat foc. Las fi lăsat sa trăiască. Uite! Îi dau drumul.
- Bine. Acum, ce vrei?!
- Vreau un singur lucru. Acest regat minunat!!
- Ce? Regatul meu? Cred ca glumesti!
- Ba.... Bine că nu. Acum coroana sau ii dau foc.
- In niciun caz.
- Bine! Daca nu mi-l dai tu
... Atunci... Îl voi cuceri!
- Te rog... Zi-mi ca nu vorbesti de...
- Ba da.
- Te rog!
- Declar război! Dar...
- Dar ce?
- Etern.
- Nu.
- Da.
-Nu.
- Da.
- Nuuuuu!!!!!
- Ba DA!
-Nu...
-Declar război etern!!!
