Deasupra Lumii

1

* Viața este o chestie prea serioasa pentru a o lua prea în serios*-Oscar Wilde.

Doamne,când o să se termine nebunia asta odată?? de ce oare am acceptat propunerea ei?Eram puțin derutată la început de ce se întâmplă în jurul meu,dar apoi mi-am adus aminte de ce eram aici, un scop ....să îl vad, cred că era fericit,cu noua sa familie, poate are deja și copii?,erau mii și mii de de întrebări pe care am încercat sa le uit timp de ceva timp,dar mereu erau știrile în care vorbea despre cariera pe care și-o crease, eram din lumi mult prea diferite pentru a fi împreună,poate din aceasta cauza relația noastră nu a durat prea mult.Acum,aici,cum ți-am mai spus nu vreau să îl văd,mă tem ca inima mea încă nu e întreagă,mă tem că dacă o să-l vad o să încep sa plâng,vreau să mă întorc sa plec dar ea mă apucă de mână și se încruntă la mine.

-Unde crezi că te duci??
Avea așa o față serioasa încât mi-am adus aminte ziua în care ne-am cunoscut,avea aceiași expresie ca în anii de liceu,doar ca fața poate puțin mai matură,dar era ea,era prietena mea cea mai bună, acum lucrând ambele la un studio din țară.Fusese greu la început să o înțeleg dar doar mi-am făcut singura probleme,omul dacă vrea sa-ți fie alături o să fie,doar că cu timpul,iar după atâția ani petrecuți împreuna la bine și la greu ma cunoaște la fel de bine precum o cunosc eu pe ea,știa prea bine că în ultimii ani ma îngropasem în lucru special pentru a uita de viața personala.

-Până afară ,vreau sa fumez o țigara mă cam sufoc aici,mergi să-mi ții companie???
Când a auzit ca vreau să fumez sa încruntat imediat,mereu am avut probleme cu plămânii ,de mică dar ceva parcă ma împins sa încerc.

-Parca te lăsase-i o săptămâna în urma de ele , stai puțin când am plecat de acasă am luat niște guma cu nicotină,sa-ți dau??Nu este ea o fumătoare dar mereu are grija de mine ca mama... nu,mai rău ca mama.Era în permanență lângă mine.

-Nu mersi,mai bine mă duc afara.Nu era normal să o evit,mereu știa ce este cu mine dar de data aceasta nu cred ca știa ca el o sa fie aici.L-am observat din greșeala,vorbeam cu niște cântăreți pentru a face o colaborare,iar în momentul cel mai amuzant trecu un bărbat pe lângă mine,înalt îmbrăcat ca la patru ace vorbind cu un domn mai în vârsta,avea acel parfum ce-l făcea deosebit,acel parfum de care m-am îndrăgostit eu,acel parfum cu care ai vrea sa te trezești în fiecare dimineață mirosindu-l. Î-mi părea că înnebunesc, dispăruse prin mulțime așa că nu l-am mai căutat.dar cînd ma indreptasem spre Lita l-am văzut acolo stătea lingă un mini-bar analizînd sala,mi-am mișcat picioarele ca o săgeata din locul acelaspre Lita ...Acum merg agale spre ușa care ma va scoate din toata nebuneala asta,aveam mpresia ca o sa ma sufoc la un moment dat,deschizind usile am simțit cum unval rece ma prinde de picioare.Intr-o toamna ca aceasta era normal sa fie frig,îmbracatadoar intr-o salopeta neagra si un sacou, normal că o sa-mi fie frig. Mergeam incet pe-o strada laterala am vazut o banca nu departe,asa ca nu mi-a fost greu sa ajung pina la ea sa ma asez,am zabovit citeva minute găndindu-ma daca este normal cum ma comport.Pe cit de derutata eram pe atit de amuzanta mi sa parut situatia .Simtind cum fumul tigarii i-mi inunda plaminii,,simteam ca ma linistesc.Acea doza de nicotina de care cerseau plaminii mei era suficienta, nu mar mira dacâ in jumatate de ora voi avea si creierii fumati daca nu ma opresc doar la o singura tigara.Mă simțeam singura înainte de al intîlni pe el.În unele momente aveam impresia сă sunt singura pe pamînt ,iar în viziunea prietenii mele sau mai bine spus Lita sunt o persoana matura lipsita de copilarie,nu vreau sa intru in detalii, s-au petrecut multe și neplacute.În umbra strazii vad pe cineva care se apropie de mine,este înalt bine facut si la cravata roșie,mai avea și palaria pe ochi asa ca nu -am putut vedea bine la față ,iar la lumina asta slaba puteam sa jur ca era Michael(nu nu este EL,e prietenul Litei)se apropia cu pasi mici dar ...nustiu mi-a zburat cuvîntul din cap.

-Pot să mă așez??
-Sigur,spun dîndu-mă mai la marinea scaunului,vocea era prea cunoscuta pentru a nu-mi da seama cine era,vroiam să intru în pamînt..... mă ridic de pe scaun în speranța de a gasi un coș pentru a arunca țigara.
-Deja plecati? s-au mai bine spus Pleci? spuse ridicîndu-se de pe scaun odata ce-și scoase si palaria.
-Ce mai vrei si acum.Dorința ți-a fost indeplinită acum ce mai vrei? spun si hotarasc sa nu arnc țigara ,știu cit de mult uraste fumul de țigara ,o să-l enerveze la culme daca o să mai fumez și de fața cu el...așa ca î-mi pun țigara în gură si trag tare asteptînd un raspuns de la el..
-De ce crezi că e singura dorință pe care am avuto?mereu ai stiut că aici se va ajunge ,nu eu am fost deacord să plec,la naiba nu trebuia sa-ți aduc wishbonele acela atunci..spune si vrea sa se apropie de mine .

-De ce ?De ce faci asta?Te-am rugat sa pleci nu pentru ca vroiam eu asta..(ci pentru ca eram obligata s-o fac).M-am oprit pentru un minut ,aveam mare nevoie de aer,dupa care am continuat.E bine de stiut ca nu primim mereu ce vrem.Suntem diferiți în tot ceia ce facem,lumile noastre sunt diferite.Spune-mi de ce ai venit?Nu ai o familie de care să ai grija?Spun continuînd să trag din țigară tot mai tare.

-Oprește-te.Spune tare. Vine spre mine și-mi apuca tigara dupa care pleca spre tomberonpentru a o arunca.De ce faci asta? intreaba si se intoarce spre mine aratind tigara pe care mi-a luat-o de la mine.

-Nu înteleg despre ce vorbești.Spun dând din umeri.

-Hai nu mai spune. Stii foarte bine ca despre țigări este vorba.De ce fumezi ?parcă nu mai fumai? vroia sa se apropie dar am facut doi pasi in urma.

-Corect spus, fumam,acum fumez. Te rog pleaca! spun si ma intorc ... Parca simt cum m-a trece un vint rece iar eu imi inconjor bratele in jurul trupului.am slabit mult prea mult,nu mai am ce tine in brate ,parca as fi doar os si piele ,norma este doar un PARCĂ. Aud niște pași dar numi pot da seama daca se apropie sau se indeparteaza .I-mi intorc capul la stinga suficient de mult pentru a vedea daca a plecat dar si pentru a nu ma observa.Mare mi-a fost mirarea cind lam vazut ca se aseza pe scaun atent uitindu-se in gol.

-Si cind totul incepea sa se puna la locul lui ai aparut tu in peisa .Ma intorc dar el nu mai este.Unde a plecat?Chiar a plecat?ma uit de vreo 2 minute la banca in care statea acum nu de mult el.dar ceva ma intrerupe din ginduri,iar alea sunt doua mini inconjurate in jurul taliei mele,si o respiratie calda linga urechea mea.

-Niciodata nu te-am scapat din priviri chiar si de la departare stiam ce faci sau unde esti. Niciodata nu te-am scapat din priviri.Crezi ca mie nu-mi era greu sa stau departe de tine, sa vad cum fiecare mascul pe linga care treceai i-si intorcea capul la 180 de grade dupa tine si nu puteam face nimic pentru ai infoarce capul in asa fel in cit sa nul mai poata sa-l miste.iar acum dupa mult timp pierdut vom trebui sal recuperam cit mai repede ca de nu o sa innebunesc fara mirosul tau in apartamentul meu. Acum te las sa te gindesti la tot ce doresti .Spune si plaseaza un sarut pe piele dupa care se indeparteaza,dar cind vreau sa ma intorc sal vad ,a disparut din nou .....a plecat pur si simplu.