Demonologie si Exorcism
Prolog
In trecut, cu mii si mii de ani in urma totul era posibil. Orice persoana credea atat in Dumnezeu cat si in Diavol. Multi oamenii erau traumatizati si posedati de demoni, de acele creaturi care in secolul asta nu au valoare. Spiritele, acele fantome, suflete ramase pe pamant erau adunate de demoni. Demoni rai, malefici, controlati de el, de Satana. Fiecare creatura demonica in parte de la cel mai slab pana la cel mai puternic si agresiv dintre toti era sub conducere lui Satana. Si Lucifer, in traducere “ Ingerul Decazut” era un subordonat de-al lui.
“ Domnul Sangelui” cu numele real de Ihrinve, cel mai agresiv dintre toti ingerii negri si cel mai greu de controlat. Cei posedatii erau insetati de sange. Trebuia cu orice prêt sa simta mirosul dulceag al sangelui, facand astfel persoana posedata un criminal in serie. Distrugandu-i viata.
Astea-s povesti, legende, chestii. Cine din secolul douazeci si unu le mai crede?
Capitolul 1
Diana P.O.V.
Citeam. Imi placea sa citesc, chiar adoram sa fac acest lucru. Din copilarie eram atrasa de cartile vechi si foarte groase. Imi placeau enorm povestile pline de mister, de magie si lucruri imaginare in lumea reala. Aveau acel ceva ce ma facea curioasa si dornica sa descopar. Inca o data “ citeam”. Stiu ca era o carte cu cinci sute de pagini si cu o coperta maronie pe scria mare “ Demonologie “. Nu stiam de ce tocmai pe aceea o citeam, dar ceva ma atrase sa o iau de la biblioteca. Eram absorbita de fiecare cuvant existent in acea carte.
“ In imaginatia oamenilor, demonii ocupa, de cand lumea, un loc solid. Asa cum ingerii, ca izvoare ale binelui, erau adorati si invocati pentru protectie, tot asa demonii au fost considerati raspunzatori pentru tot raul din lume. Oamenii le-au dat nume, chipuri si functii precise in ierarhia raului. Si, deoarece nenorocirile evolueaza intotdeauana, in decursul mileniilor armata aducatorilor de nefericiri si suferinte s-a inmultit fara incetare. “
Nu puteam sa ma opresc, ceva parca nu ma lasa sa inchid cartea si sa o pun deoparte. Eram hipnotizata as putea spune. Gandurile ma macinau. Voiam cu orice prêt sa aflu ce scria in continuare. Am dat pagina urmatoare. Aparea un tabel cu fiecare demon in parte, cu o poza si cu o descriere. Citeam intens, citeam si iar citeam.
Ajunsesem la “ Ukobach “ , demon ce intretinea focul Iadului si cel mai slab dintre toti. Am dat pagina din nou. Scria mare “ Lucifer”. Citesc doar primul cuvant cand sormea cu gura ei imensa ma sperie. M-a chemat la masa. Mi-am dat ochii peste cap si cu greu am inchis cartea. M-am dus in baie si m-am privit in oglinda. Priveam imaginea mea reflectata in ea. Cercanele imense de subt ochi ieseau in evident si ma faceau atat de urata si obosita. Am dat drumul la apa sa curga si mi-am udat mainile, le-am ridicat la nivelul capului si mi-am tamponat fata. Eram asa de fierbinte, ardeam. M-am sters cu un prosop si am coborat jos sa luam cina. Eu, sormea Maria si logodnicul ei, Ivan. Ah, si parintii deasemenea, cum i-am putut uita?
- Diana, ce rau arati, spune Ivan cu un ranjet pe fata.
- Si eu te iubesc, spun in timp ce ma asez la masa si oftez plictisita.
Priveam cum mama mi-a pus in fata o farfurie plina cu mancare, atat de plina incat nici douazeci de oameni nu ar manca-o. Mi se face greata. Fug repede catre baia de langa bucatarie.
- Scumpo esti bine? aud vocea ingrijorata a mamei.
- Da, du-te sa mananci, imi revin imediat si vin si eu, reusesc sa ii spun apoi cad pe gresia rece.
Imi revin putin dupa si ma reintorc la masa. Simteam privirile celorlalti atintite asupra mea, insa niciunul nu spunea nimic, ca si cum nu aveau curajul. Cineva se trezeste sa faca glume. Patetic.
- I-a zi scumpo, cine-i taticul? aud vocea lui Ivan, urmata apoi de un “Auu”.
- Maria, trebuia sa il lovesti mai tare, spun eu in timp ce ma ridic si spun mamei ca mi-a pierit pofta de mancare.
Auzeam in in urma mea cum Maria il cearta pe Ivan si cum parintii mei incercau sa o calmeze pe biata mea sora destul de inteligenta sau poate ca nu, nu daca se va casatori cu desteptul de Ivan. M-am pus in pat si am inchis ochii. Ciudat, dar numai simteam nevoia sa citesc, acea hipnoza disparuse si eu ma puteam odihni macar putin.
Ma trezism abia la amiza, oboseala disparuse si simteam din nou acea energie pe care o aveam zi cu zi. Ma duc la baie si ma uit in oglinda. Cearcanele disparusera, iar parul meu saten stralucea ca deobicei. Dusul m-a trezit cu adevarat din somn. M-am imbracat si am coborat jos. In sufragerie nu era nimeni asa ca m-am pus pe canapéa si am dat drumul la T.V. Schimbam canalele fara oprirere pana cand un documentar imi trezise curiozitatea. Era despre spiritism. Atentia mea catre acel ecran al televizorului era asa de mare. Acel documentar spunea ca fantomele exista si … si daca ele exista, asta inseamna ca si demonii si Satana exista. Eram oarecum socata, dar voiam sa aflu daca imposibilul putea devine posibil.