I still love you! (Kaisoo)

Capitolul 4/Mulțumesc!

Ce și-ar putea dori mai mult? O inima frântă e de-ajuns, nu? Kyungsoo nu a înțeles și nu va înțelege vreodată. Cum a putut fi atât de prost să-l creadă pe Jongin? Și-ar fi dat si viața pentru unul care ar fi aruncat-o la gunoi.
Kyungsoo se afla in cameră, uitandu-se adânc la peretele care se afla in fața sa, cu lacrimi uscate pe obrajii roși. Păcat ca acea camera nu era a lui, ci a lui Baekhyun și Chanyeol. Nici gând ca Kyungsoo să mai dea ochii vreodată cu Jongin, și când va veni momentul să iasă din cameră, acesta il va ignora ca și cum Jongin ar fi o melodie pe care o fredona de mult in mintea lui. E adevărat, Soo trebuie să-și ignore "totul", de-asta simte ca nu mai are niciun scop in viață. Nu, Kyungsoo nu s-a gândit pana acum la sinucidere. Ce ar spune fratele si părinții lui? Dar mai ales, ce ar spune fanii? Nu e corect sa frângi inimile a mii de oameni, in schimbul uneia zdrobite.
*knock knock* -Te rog, vreau... Vreau doar sa te văd, nu-ți voi spune nimic. Te rog!
Nu e amuzant? De 2 zile Jongin imploră la ușa lui Kyungsoo, iar când acesta îi aude vocea, lacrimile încep să-i curgă din nou pe obraz.
-Te rog.. O implorare ștearsă se mai auzi o data din spatele ușii, iar atunci Kyungsoo se întoarse cu fața către perete, strângând una dintre perne in brațe si începând să plângă din nou.
*ACUM 2 ZILE*
-N-Nu mai a-ai dreptul să mă strigi așa!
Kyungsoo fugi cât îl ținură picioarele, iar pe drumul său îl observă pe Baekhyun ieșind din încăpere.
-Kyungsoo?
-T-te rog, B-Baekie (un mic suspin intre) du-mă acasă!
Baekhyun îl prinse de talie, indrumandu-l spre ieșire. Când ajunseră la mașină, Baek ii spuse șoferului că Soo nu se simte bine și că trebuie să-l ducă acasă. Șoferul acceptă, iar cu această decizie lasandu-i pe băieți să meargă cu o singură mașină.
Când aceștia au ajuns acasă, Baekhyun deschise ușa camerei a lui Jongin si a sa. Kyungsoo începu să plângă si mai tare, iar atunci Baekhyun și-a dat seama că Soo nu dorea să se afle in acea încăpere. Când Baekhyun deschise ușa camerei sale, Kyungsoo se arunca direct in patul lui Baekhyun, plângând si sughițând in continu.
-Kyungie, vorbește cu mine!! Ce ți-a făcut Jongin?
Niciun răspuns, iar atunci băiatul mai înalt își luă telefonul, apelând un număr.
-Alo?
-Lu? Am nevoie de ajutorul tău, Kyungie își plânge plămânii lângă mine și nu știu de ce!
-Kyungie?
-...
-Do Kyungsoo, dacă nu-mi răspunzi, voi veni la tine chiar acum si îți dau eu motiv de plâns!
-J-Jon.. Iar atunci Kyungsoo izbucni in lacrimi din nou.
Dupa câteva minute bune de lacrimi si suspinuri, micuțul pinguin le povesti acestora ce s-a întâmplat, după care adormi lângă Baekhyun cu lacrimi uscate pe obraz.
*END OF FLASHBACK*
Kyungsoo stătea in pat, așteptând ca cineva să-l scoată din starea patetică pe care o deținea. Dintr-o dată telefonul acestuia începu să sune, iar Soo se uită la telefon privind cu mirare numele de pe ecran: In Sung. Mereu ii încălzea inima când auzea lucruri despre el, pentru ca bărbatul mai învârsta ii aducea aminte de fratele său care îl proteja și-i oferea mereu iubire.
-Alo, hyung?
-Jagi? Vocea ta sună oribil! Începu In Sung să râdă
-Yaaaaaah, nu-mi spune așa, nu vreau să audă cineva. Daca vor crede că suntem împreună?
-Ești sigur că nu din cauză că îți fac inima să bată foarte tare? Spuse acesta cu o voce provocatoare abținându-se din a râde.
-Hyuuuuung, nu am dispoziția necesară să fac glume..
-Bine, atunci vin să te iau in 15 minute, să fii gata! Și eu te iubesc, paaaa! Spuse In Sung închizând telefonul.
-Nu merg niciu- încercă Kyungsoo să spună în timp ce își dădu seama ca bărbatul mai învârstă închise telefonul.
-Aish, pabo!!
Kyungsoo se ridică, încercând să-și aleagă niște haine drăguțe dar in același timp confortabil din dulapul lui Baekhyun. Așa că acesta alese un tricou alb având imprimat aceste cuvinte "MY LIFE IS MY LIFE", niste jeanși negri și o pereche de converși. Acesta ieși din cameră, indreptandu-se spre sufragerie, dar în acel moment mâna sa fusese prinsă de o alta. Kyungsoo ar recunoaște oriunde acele degete pe pielea sa. Când acesta se întoarse, Jongin se afla pe podea lângă ușa camerei. Mii de senzații îi trecură prin corp, dar cea mai puternică era furia.
-Hyung, nu te duce! Nu mă face gelos! Spuse Jongin uitandu-se in jos în timp ce se ridica de pe jos.
-Nu ai dreptul să-mi spui ce să fac. Comportă-te ca și cum nu m-ai cunoaște!
-Nu-ți permit să pleci, ești al meu!
De ce trebuie să se întâmple asta mereu? Jongin sa primească ce merită, dar Kyungsoo sa se simtă mereu rău, pentru ca palma aceea îi sfâșia inima lui Kyungsoo. Palmuindu-l pe Jongin era ca și cum cineva i-ar rupe inima din piept.
In câteva secunde Jongin îi lăsă mâna lui Soo, facandu-i loc sa treacă. Kyungsoo aproape fugi până la ușă, deschizand-o. Pe alee, In Sung deja îl aștepta în mașina sa. Kyungsoo urcă în mașină, salutandu-l pe celălalt bărbat din scaunul din stânga.
-Unde mergem? Spuse Kyungsoo puțin deprimat.
-Vei vedea! Acesta spuse entuziasmat.
Când mașina se opri, Kyungsoo recunoscu locul dintr-o mie. Râul Han, unde venea des cu Jongin.
-Deci? Ce ți-a făcut Jongin? Spuse In Sung cu zâmbetul pe buze.
Kyungsoo era șocat, dintre milioanele de nume pe care le putea spune, de ce își alesese exact pe cel nepotrivit?
-Îți bați joc de mine? Toată lumea știe de mine si Jongin?
-Jagi (acesta primi un pumn peste umăr pentru felul in care îl numea), am văzut la filmări cum te uitai din 5 în 5 minute la telefon să vezi dacă ai primit un mesaj, iar când intr-un final il primeai, te comportai ca cea mai lame fangirl ever.
-Oh, te rog. Nici măcar nu știi daca era de la el!
-"yeeeeeeeeees, Jongin-si" nu-ți sună cunoscut? Acesta râse din nou. Ești exact ca și cum eram eu cu Hyo Jin.
-No way, o placi?
-O plăceam înainte să aflu de filmari, dar după un timp am aflat ca ea nu simte același lucru si am trecut peste.
-Wow! Păi eu cu Jongin am terminat-o. Noi, noi nu mai existăm.. Spuse Soo dezamăgit.
In Sung nici macar nu ii mai puse alte întrebări pentru a-l face inconfortabil, in schimb îi cumpără un ursuleț, câteva fete recunoscamdu-i la magazin.
-Mulțumesc, hyung!
-Oricând, Soo!
Când Kyungsoo ajunse acasă era destul de târziu, iar ceilalți dormeau.Soo încercă să deschidă ușa pe cât de încet posibil, dar când intră, acesta observă o siluetă pe canapea. Bineînțeles că era Jongin.
-Unde ați fost?
-...
-Ce ați făcut?
-...
-Jagi, te voi săruta acum!
-Nu îmi mai spu-
Acesta nu apucă să răspundă când Jongin își lipi buzele de ale sale. Cât de dor ii era lui Kyungsoo de acele buze moi. Soo răspunse la sărut, dar dupa cateva secunde își aminti ca aceste buze nu mai erau ale sale, și el nu poate împărți ce e al lui. O alta palmă usturatoare, dar de data aceasta nici măcar o urmă de regret.
-Jongin, ești un idiot. Lasa-ma să trec!
-Kyungsoo, vreau doar să vorbim, doar să-
-Ce să-mi spui? Că m-ai înșelat? Că ai atins altă persoană? Nu ți se pare amuzant ca de fiecare dată când îmi făceam griji ca Krystal și-ar putea pune mâinile pe tine, de fapt tu erai acela care îi dădea motive să se uite la tine în acel fel?
-Kyung-
-Nu, nu am terminat. Ce mi se pare cel mai amuzant e cum m-ai folosit ca pe ultima cârpă, iar apoi m-ai aruncat la gunoi. Mă întreb cât de mult ar mai fi ținut jocul tău, facă nu te prindeam..
Kyungsoo încerca să facă situația amuzantă, dar cu lacrimile din ochii lui, tot ce era amuzant , era propria viață. Acesta se întoarse, indreptandu-se spre camera lui Baekhyun.
-Poți să dormi la noi în camera, e-eu voi dormi pe canapea aici.
-..
-Te iubesc foarte mult, te rog gandește-te la asta..
-Se pare că nu doar pe mine.. Ultima lacrimă i se scurse pe obraz, iar atunci Kyungsoo intra in cameră.
Gataaaaaa! Cam boring, știu. Îmi pare rău, dar recunoscători mici, am scris 1400 de cuvinte de pe telefon, deci asta e compensația. Am văzut ca ați comentat si la secvențele din carte, apreciez foarte mult, si de-asta fac acest update mai repede. Depinde de voi cum voi face update-uri, guyz. :) mulțumesc că-mi citiți cartea!! See you soon!