Capitolul 14 ❤

2.8K 78 12
                                    

Dupa cateva minute dupa ce am vorbit cu doctorul, din sala de operatii au iesit doua astistente care il duceau pe Luke.
-Unde il duceti? Am intrebat eu.
-Ce ruda sunteti cu el?  Au intrebat ele linistite.
-Sunt logodnica lui, unde il duceti pe Luke?
-La reanimare, trebuie sa se recupereze, dar va putea primi vizitatori doar maine.
-Nici rudele? Am intrebat cu speranta ca poate o sa pot sa il vad pe baiatul pe care il iubesc atat de mult.
-Am spus vizitatori, adica toata lumea, a spus asistenta cu o rautate in glas.
Nu i-am facut nimic, de ce este atat de rea cu mine..? In fine, probabil am pus si eu o intrebare prostească..
-Bine, multumesc..
Nu stiam ce sa fac.. daca ma duc acasa trebuie sa dau o explicatie unde este Luke?
Gata!
Stiu, o sa spun ca doarme la un prieten, da exact asta o sa spun.

Am ajuns acasa cam dupa vreo juma' de ora pentru ca a trebuit sa vin pe jos pana acasa. Am intrat in casa iar mama, normal, a sarit cu intrebarile pe mine:
-Unde ai fost? Unde e Luke? E ora 2 noaptea, unde ai fost? Striga ea la mine panicata.
-Mama, calma, am fost cu Luke si niste prieteni de ai lui, am jucat remi si tot felul de jocuri, si Luke a ramas sa doarma acolo.
-Bine, du-te si culca-te! Maine ai scoala, sau mai bine spus azi.. mai trebuie sa te intreb ceva. De ce Dumnezeu nu stii sa răspunzi la telefon?! M-am ingrijorat.

Acum mi-am amintit ca Mark mi-a luat telefonul cand m-a rapit.
-L-am pierdut mama, o sa imi folosesc economiile ca sa imi iau altul.
-Bine, dar unde l-ai pierdut?
-Mama, daca stiam unde l-am pierdut acuma nu mai era pierdut.
-Oh da, scuze, sunt obosita, noapte buna!
-Pa mama.

Am urcat in camera mea si m-am aruncat pe patul moale, pe care am asteptat sa stau cand stateam pe scaunele tari ale spitalului asteptand sa aud vesti de Luke..
M-am bagat sub asternuturile moi si am adormit instant asteptand ziua de maine.

Am intrat pe usa spitalului si am mers la biroul cu informatii ca sa intreb de starea lui Luke.
-Buna, as dori sa stiu starea lui Luke, Luke Green.
-Oh doamne, dumneavoastra nu ati aflat.. Luke Green a decedat in noaptea aceasta, a fost dus la morga chiar dupa aceea.
-Poftim?
-Luke e mort.. vocea asistentei suna ca un ecou in mintea mea.

Am deschis ochii panicata, stergandu-mi lacrimile de pe obrajii mei fierbinti.
Am mers la baie ca sa ma spal pe fata pentru a ma mai calma. Doamne, nu as putea sa accept daca l-as pierde pe Luke. In cateva zile, baiatul asta m-a facut sa ma indragostesc de el, de parul lui minunat, de fata lui, de modul lui de a se imbraca, de caracterul lui, e perfect, nu are niciun defect.
Am revenit din nou in camera, pornindu-mi eranul telefonului ca sa vad cat e ora, cinci si jumatate, ar trebui sa ma trezesc intr-o ora  ca sa ma pregatesc pentru scoala dar daca ma pun sa ma culc acum nu cred ca mai pot sa adorm, nu dupa visul ala..
Mi-am bagat castile in urechi si mi-am lasat gandurile invaluite de muzica ce imi incanta urechile.
**
-Pa mama, ma duc la scoala!
-De ce asa devreme? E abia sapte.
-Trebuie sa imi termin proiectul cu Lidya si Kathy! Pa!
-Ok, spor, pa!
**
Am intrat pe usile spitalului si m-am dus la biroul cu informatii, exact ca in vis.
-Buna, as dori sa stiu informatii despre starea lui Luke Green, sunt logodnica sa.
-Sigur, o secunda. Oh, deci, starea lui este una foarte buna, si-a revenit extrem de repede, conform rapoartelor si astazi va fii externat.
-Pot sa il vad?
-Da, sigur, este la reanimare, la etajul doi.
-Multumesc.

**
Am intrat pe usa salonului si am vszut chipul lui usor palid si buzele lui uscate pe care as vrea sa le sarut intruna.
Am mers langa el si am inceput sa ii mangai fata, iar ochii lui s-au deschis incet.
-Iubito..
-Da Luke, sunt aici.
-Te iubesc asa de mult, spuse el cu o voce atat de inceata.
-Si eu Luke.. dar, nu putem fii impreuna.. stii bine de ce. Faptul ca suntem rude sta in calea iubirii noastre si asta e tot.. nu vom gasi niciodata vreo solutie, sa nu mai fim verisori..
-Poate ca nu vom gasi o solutie sa nu fim verisori, dar am gasit eu una prin care sa putem fii impreuna.
-Ce vrei sa spui? Ce ai gasit?
-Haide sa... haide sa fugim, intr-o alta tara, acolo putem sa ne traim viata impreuna fericiti.
-Doamne Luke.. nu pot, am o intreaga viata aici, dad nu asta e important, doar ca, nu pot pur si simplu sa fug, mama s-ar speria prea tare si nu vreau sa i se intample ceva.
-Pai o sa ii spunem, si daca nu o sa fie de acord, o sa fugim, asa o sa stie de ce ai facut-o si o sa te stie in siguranta cu mine.
-Uite Luke.. ma mai gandesc.. pana atunci, haide sa incercam sa facem totul pe ascuns.
-Bine iubito, te iubesc. A spus el iar eu l-am sarutat.

$$$$$$

Bunaaa, ce faceti? Am postat un capitol pentru ca v-am promis, si l-am postat atat de repede doar pentru ca am avut cateva comentarii de incurajare iar acelea ma motivează atat de mult, o sa postez curand, pupici :*

Wtf is loveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum