Chris nu a mai aparut timp de 2 ani, nelinistita de paranoia mea, il cautam in oras, poate doar se ascundea. Dar nu, el doar ma urmarea exagerat de mult in timp ce eram acasa.
~ Dupa cateva luni de paranoie~
Simteam ca ma urmareste, dar nu spuneam nimanui, toata lumea credea ca sunt nebuna din cauza ca eu imi luasem asa multe sisteme de aparare. Daca mai spuneam si ca eu cred ca ma urmareste, poate ma duceau la spital. Din moment ce eram pe cont propriu, am zis sa imi inchid toate perdelele si toate usile pentru a putea avea un moment de liniste, dar cineva a avut ceva de spus in legatura cu asta, a inceput sa bata cu pumnii si picioarele in usa, iar alarma a inceput sa sune, am chemat imediat politia. Fiind speriata nu m-am uitat cine a fost, dar am fost aproape sigura.
~ Ajungand politia~
Primul lucru a fost sa caute amprente, au gasit cateva, si au spus ca o sa ma sune peste o saptamana pentru rezultate.
Intorcandu-ma la momentul meu de liniste stau si ma gandesc ce s-a intamplat, analizez tot ce stiu, si imi vine ideea sa ies pe strada sa vad daca am acelasi sentiment. Iesind pe strada, aud niste pasi in spatele meu. Cineva ma apuca de mana si ma trage inapoi, eu tipand si miscandu-ma de colo colo. El imi spune sa fac liniste, nu vrea sa imi faca rau. Eu tac si imi dau seama ca era Chris.
