The Kidnapping //H.S- f.f//

capitolul 1

Uite cum am aterizat în al nu știu câtelea stat în care-am fost,Washington, tata a zis că vom sta o vreme pe aici, nu vă fi așa, cred, așa a zis și despre Carolina de Nord și Virginia. Tata e om de afaceri, nu știu ce afaceri, nu m-a interesat niciodată, tot ce știu e că e nevoit să călătorească peste tot prin S.U.A, iar eu, mama și sor-mea mergem cu el peste tot. De asta am cam locuit prin cam toate statele. Niciodată n-am stat mai mult de doi ani într-un stat, mai puțin în New York, acolo am stat patru ani, de acolo venim acum, e singurul loc unde mi-am făcut și eu prieteni. Îi iubesc mult pe Tracy, Zac, Ashley și Chris, chiar dacă mama zice că-s o influență proastă, nu contează că m-am apucat de fumat, asta a fost decizia mea. Mă întreb cum ar reacționa dacă ar afla de droguri? Voiam să aduc o doză, însă nu am riscat.

Tata tocmai a chemat un taxi. Sinceră să fiu cea mai tare parte la mutatul ăsta des e casa sau apartamentul în care urmează să locuim, sunt curioasă de fiecare dată. Și acum sunt.
Ok, Washington e capitala S.U.A, ar trebui să fie un semnal mai bun, chiar și în aeroport. Ridic telefonul în speranța că o să mi se trimită mesajul ăla amărât, Ashley așteaptă. Auch! Mă trezesc pe podea și cu o mână întinsă, ce probabil vrea mă ajute să mă ridic. Ce nenorocit a dat peste mine, neatentul dracului! Îmi ridic privirea după ce mă scutur ușor pe fund. Oh Drace! Ori m-am lovit și la cap, ori chiar am în față cei mai spectaculoși ochi verzi? Și buclele alea! Indiferent cât de frumos e tipul ăsta, nu scapă așa ușor.

-Uită-te pe unde mergi, idiotule! zic arţăgoasă, iar tipul zâmbește, zâmbetul ăla e măcar legal? Adică era să mor. Numai la vederea gropiţelor alea ți se taie respirația.

-Îmi pare rău! Eu sunt Harry! Ei sunt Liam, Niall, Louis și Zayn. vorbește el, iar eu abia acum am văzut băieții ce stăteau în spatele lui. Tu ești? continuă el.

No, no, no, nu-ți fac eu tie jocul, nu sunt eu așa de abordabilă.

-Neinteresata de tine! spun, fără să-mi dau jos enervarea din glas.

-Ce te face să crezi că-s eu interesat de tine? zice șmecherește.

-Pff... Trebuie să plec! mă car eu repede.

Tipul ăsta mă surprinde. Mă bucur că măcar telefonul meu e bine și că mesajul s-a trimis. O văd pe mama și pe sor-mea în față, mama trimite și ea câteva mesaje, iar sor-mea vorbește la telefon, ele nu par să aibă vreo problema cu semnalul. Mă duc să o anunț pe mama că mă duc la baie. Îmi bag telefonul în geantă.

-Mama, mă duc la baie! zic lăsându-mi geanta pe geamantanul meu.

-Bine, dar vino repede, taxiul trebuie să ajungă!

Intru în baie și apoi privesc spre ușile ce duc spre toaletă, întotdeauna mi-a fost scârbă de toaletele publice, dar m-am ținut atâtea ore în avion, toaleta de acolo e chiar scârboasă, iar pe deasupra am băut 5 Cola, dacă mai aștept un minut chiar o să explodez.

Îmi fac curaj și intru. Tipul ăla cu ochii verzi, pot să-i zic Harry, e chiar drăguț, chiar aș vrea să-l mai revăd. Pare genul ăla de badboy, e perfect! Nu știu la ce se gândesc oamenii normali când sunt la toaletă, dar... Și nici măcar nu știu dacă sunt un om normal. Împing ușa albastră și mă îndrept spre chiuvetă. Îmi pun în palmă putin săpun lichid, apoi îmi frec mâinile și bag spre jetul cu apă. Ușa se deschide și nu pot să nu mă uit cine a intrat. Bine sunt destul de sigură că pe ușă era un semn cu o femeie, adică nu știu dacă în Washington bărbații poartă fuste, ori sunt chioară...

-Tipilor, asta e baia fetelor, căraţi-vă!zic spre același tip cu ochii verzi.

-O să căram noi altceva... spune Harry în timp ce se apropie dubios de mine. Ok, cred că am luat cea mai neinspirată alegere când mi-am lăsat geanta pe geamantan, cred că doar odată în viață mă putea ajuta și pe mine spray-ul cu piper de la mama.