The Kidnapping //H.S- f.f//

Capitolul 2

Se pare că o mică rază de soare a reușit să pătrundă printre perdelele negre, și dintre toate locurile din camera asta, ea și-a ales să se așeze fix pe fața mea. Mă întorc în speranța că raza va dispărea. Mă lovesc de ceva tare. Încerc să împing acel lucru, dar e de neclintit. Îmi deschid ochii exasperată de raza de soare și de chestia asta tare... Chestie numită Harry. Ce dracu caută aici? El doar stătea și mă privea. De parcă vedea un film foarte interesant.

-Bună dimineața, iubire! spune calm.

-Nu sunt iubirea ta! zic în timp ce-mi trag pernă peste cap. Nu vreau să mă trezesc, îmi place așa mult patul ăsta, am dormit așa bine.

-Trezește-te! spune amuzat, de parcă în filmul la care se uita a apărut o scenă de comedie.

-Nu! Îi răspund arţăgoasă. Vreau să mai dorm, încă mă simt obosită. Deodată îi simt mâna pe spatele meu. Cobora lin și urca la fel de lin. Îmi atinse fundul și strânse ușor. Își vârâ mâna pe sub betelia pantalonilor. Ce încearcă să facă? Îmi mângâie fundul, apoi strânse tare. Foarte tare. -Harry! O să mă invinetesc! strig la el.

-Acum te trezești? întreabă la fel de amuzat.

-Mhm...

-Haide sus! Spune prinzându-mi talia și ridicându-mă pe umerul lui ca pe un sac de cartofi.

-Lasă-mă jos, Harry! Lasă-mă! Harry! m-am zbătut în brațele lui. A ieșit pe ușa dormitorului apoi am coborât scările. Abia atunci s-a gândit să mă lase jos.

-Acum te-ai trezit. râde el.

-Foarte amuzant. Îmi frec ochii somnoroasă.

Harry intră pe ușa din cealaltă parte a sufrageriei, iar eu îl urmez. Ce aș putea să fac altceva? Odată intrată acolo îmi dau seama că e o bucătărie. Una destul de mare. Într-o parte avea o canapea dichisita de deja predominanta culoare neagră, în fața căreia era așezată o masă de un maro închis, iar pe cealaltă parte a mesei erau aranjate câteva scaune, pe jos gresia era maronie, în ton cu faianță. Mobila de bucătărie era de aceiași culoare cu masa, era incorporata o plita, iar lângă era un frigider negru, lucios.

Toti erau somnoroși, dar totuși treji. Eleanor aranja farfuriile și tacâmurile pe masă, Sophia tocmai ce punea cafeaua din cafetiera în fiecare cană, iar Perrie se învârtea pe lângă aragaz. Zayn și Louis erau deja așezați pe canapea cu tigari în mână, Liam stătea în fața lor, pe un scaun, dar nu avea o țigară în mână, ci telefonul, iar Niall se uita pierdut prin frigider, probabil neavând răbdare ca Perrie să-și termine mâncarea. Fiecare și-a îndreptat scurt privirea spre mine, salutandu-ma fiecare în felul său.

-'Neața! Le-am răspuns tuturor, apoi așezându-mă lângă Zayn și scotandu-mi o tigare din pachetul de pe masă.

-Jenn, mai dulce sau mai tare? Mă întreabă Eleanor,iar pentru o secundă nu am realizat la ce se referă, dar apoi mi-am dat seama de cafea.

-Mai dulce, te rog! îi răspund. Nu am fost niciodată fana nr. 1 a cafelei, dar și când beau, o vreau dulce.

După câteva minute Perrie a început să așeze în fiecare farfurie omletă. Arăta perfect...sau îmi era mie prea foame. Aseară ei au mâncat pizza,dar eu nu am mai mâncat nimic de la hamburger-ul ăla. Ne-am apucat toți să mâncăm, chiar avea un gust delicios.

-Îți place, Jenn? Întreabă Sophia, probabil observând cu ce poftă mâncam, am observat că și ea și Eleanor mi s-au adresat la fel 'Jenn', un fel de alint. Probabil că pot să le spun și eu lor 'El' și 'Soph'.

-E mirifică! Răspund într-un final și făcând-o pe Perrie să zâmbească.

-Nici chiar așa. Răspunse ea cu modestie.