II- Soc

1.1K 62 14
                                    

   Am deschis ovhii cu greu, respirand anevoios si am inceput sa imi plimb privirea prin camera. Nu o cunosteam. Nu stiam unde sunt. Dar ce era mai rau nu stiam cine sunt. Nu stiam nimic. M-am uitat la varfurile mele arse, la mainile albe si la hainele stramte pe corpul meu suplu, apoi m-am ridicat din pat, reusind sa scot un geamat de durere.

    - S-a trezit! a strigat un baiat, dand buzna in camera.

     M-am ferit din instinct. Nu stiam cine e, ce vrea si daca vrea sa imi faca rau sau.

    - E ok, mi-a zis, uitandu-se la mine.      Avea niste ochi mari albastrii si patrunzatori care imi aminteau de cineva, dar nu stiam de cine. Noanta aceea de albastru... ma innebunea. Puteam sa jur ca o stiam si ca ma facea sa ma simt in siguranta.

    - E constienta? a intrebat o fata inalta si slaba intrand in camera.

    Baiatul a dat afirmativ din cap, apoi fata s-a aplecat deasupra mea. Avea trasaturi frumoase, bune si blande, ochi mari, verzi si par brunet spre visiniu.

    - Iti mai amintesti ceva? m-a intrebat ea bland.

     Am clatinat negativ din cap. Nu stiam nimic. Absolut nimic. Era de parca totul fusese sters cu buretel.

   - Saraca de tine! m-a compatimit baiatul. Eu sunt Luc, mi-a zis intinzandu-mi mana.

     Luc? Trebuia sa il stiu sau nu? Il cunosteam sau era prima oara cand il vedeam? Erai multe intrebari, prea multe pentru mintea mea goala.

    - Ea e sora mea, Rebeca, dar ii poti spune Becca. a continuat baiatul, vazand ca nu ii raspund.

       M-am ghemuit intr-un colt al patului, uitandu-ma pe rand la cei doi. Duap atitudinea lor, dupa expresiile fetei, imi puteam da seama ca nici ei nu mai vorbisera cu mine si ca ma cunosteau tot atat de putin cat ii cunosteam eu pe ei.

      - Nici cum te cheama nu mai stii? m-a intrebat Becca.

      - Nu. i-am raspuns, apoi m-am infiorat. Imi auzisem vocea, nu doar gandurile ceea ce mi se parea ciudat. Ma simteam de parca fusesem muta o eternitate, de parca vorbisem prima data.

        - Uite asa! mi-a zis baiatul, intinzandu-mi o geanta. E a ta. mi-a zis, zambind.

      Nu am raspuns nimic. Doar am apucat-o si am rasturnat-o pe pat. Nu avea mare lucru: un ruj rosu aprins, un telefon descarcat, cateva farduri, un pachet de servetele si un portofel. Am impins cu mana celelalte lucruri din pat si le-am lasat sa cada pe jos, apoi am deschis portofelul. Bani. Multi bani. Ce dragut din partea lor ca nu ii luasera.

     - Pentru voi! le-am zis, intinzandu-le banii si facand sa cada din portofel o poza.

      - Nu. Nu ii putem lua. Sunt o gramada. am auzit-o pe Becca zicand, dar am ignorat-o, aplecandu-ma dupa poza.

     Zambind larg, in ooza era un baiat blond cu ochi albastrii, la fel de albastrii ca ai lui Luc, dar mai blanzi. Trasaturile baiatului din poza imi faceau pielea de gaina, imi creeau o senzatie placuta de caldura si bucurie, apoi m-am simtit brusc strafulgerata.

    - Stiu cine sunt! am zis scurt, revazand toate momentele intampleate inainte de a lesina si de a ma trezi aici. Sunt Cleo Hastings, fosta iubita a lui Niall Horan si Hoata  de Inimi.

        Mda...deci asta e capitolul AS, Surpriza si Bonus primt de ziua mea. Sper sa va placa, cu toate ca e cam scurt, dar na.... ce sa-i fac. Ideea era sa va surprind, sa va fac pielea de gaina. Acuma nu stiu daca am reusit, dar sa stiti ca am avut cele mai bune intentii.

      Va super- duper iubesc PUFOSENIILOR! Si sa stiti ca astept pareri. Chiar imi place cand comwntati. Citesc fiecare comentariu de 100 de ori si ma bucur enorm ca vad ca va pasa de cartea mea, de non-sensurile si bazaconiile mele aberante cu care va chinui.

   P.S. Capitol in care am avut grija sa apara numele unei PUFOSENII care si-a dorit sa-si vada numele si descriere in carte ( stiu ca tu nu mi-ai zis nimic de visiniu, dar imi pacea cum suna in context. Daca  te deranjeaza, zi-mi si sterg :*)

     Va super mega iubesc! :*

Hoatele de inimi- 1D FanFic ✔Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum