Alexia, Eric, Katie si Marc s-au cunoscut într-o vara, o vara care le-a schimbat perspectiva, o vara in care neincrederea si dezagirea s-au casatorit.
Visele s-au spulberat in ochii Alexiei. Marc, ce s-a intamplat?
Haide Katie! Eric ...
Alexia era prima fetita a familiei McClain, dar nu si-a cunoscut niciodata tatal. A crescut in Franta, desi de origine americană, bunicii au decis sa o duca departe de locul in care, acum 12 ani, Louis, tatal acesteia a încercat sa o omoare, din simplul fapt ca n-o putea creste singur...
Totul a inceput acum 16 ani, Carla si Louis McClain urmau sa aiba un copil, Alexia McClain... Dar nu a fost asa, caci Carla a murit la nastere, iar Louis, nedorind sa ramana singur pentru a vea grija de un copil, a lasat-o singura, dorind sa-i curme viata... mai tarziu a abandonat-o pe Alexia la varsta de 4 ani, in resedinta parintilor lui din Franta. Nimeni nu mai stie nimic despre familia lui Louis, nici despre el, multi spun ca si-a pus capat zilelor, nedorind sa-si vada vreodata copilul.
Bunica fetei, Eileen si bunicul Ted McClain, au decis sa se mute in timpul vacanţei, in New York, frumosul oras despre care Alexia nu stia ca ascunde un mister profund.
-Copil, esti gata? Soferul asteapta de cateva ore. Eileen avea doar 61 de ani, frumoasa ca in prima zi, femeie de afaceri pensionata din cauza unei boli firave.
-Bunico, ai uitat ochelarii pe masuta de la intrare! -Of! Zice femeia incruntand din sprancene, nu am nevoie de ei, iar ma faci batrana? -Nu, bunico, nu as face asa ceva, doar ti-am zis de ei... vocea ii parea mai slaba, desi dorind sa spuna altceva, fata se uita in ochii batranei si se lumina. -Haide, o sa intarziem si la aeroport! Se rasti femeia apoi zambii larg.
Alexia era fericita, in ciuda faptului că nu isi cunoscuse niciodata parintii, nu le simtea lipsa, dar poate doar un gol in suflet, bunica nu ii spusese nimic, doar de frica profunda de a nu-si pierde singura nepoata.
-Ma duc in camera. Imi duc lucrurile si ies. -Unde vrei sa pleci? Nu sti orasul. Poate o sa te pierzi. Batrana isi facea deseori griji, dar stia ca se va descurca mereu. Asa a educat-o, sa nu renunţe, niciodata.
-Imi iau rolele. Sa nu ma suni! Avea o pasiune pentru role, dar mereu voia sa patineza. Simtea ca zboară. Deşi bunicii săi aveau bani cat sa cumpere o tara intreaga, lucrase la un mic restaurant, unde comenzile acasa se faceau pe roti. Orasul era imens, te fascinau doar cladirile inalte care pareau a fi de sticla.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Patinand, fata are o impresie ciudată, ca si cand ar mai fi fost aici. Dar poate nu, nu stie exact... Parcul din apropiere parea a fi numai bun pentru patinaj.
-Au! cade. Poti sa te uiti pe unde mergi? -Scuza-ma, ma grabesc, dar chiar imi pare rau. Sunt Marc. Un baiat roscat, cu ochii verzi, o ia de mana si o ridica. -Neincantata sa te cunosc. -Ti-am zis ca-mi pare rau. Se aseaza pe banca alaturi de fata. -Ai zis ca te grabesti, pleaca! -De cat timp patinezi? intreaba pe un ton curios. Te-ai lovit rau? Sa sti ca n-a fost intentionat! -Pleaca! mai apoi se uita in ochii lui,si cu o privire aspra ii saruta ochii apoi buzele, nasul... -Zi-mi doar cum te cheama. -Alexia...
