Prin ochii unei paseri

Într-o seară rece de vară

          Nu am fost tot timpul o pasăre zburătoare,un animal simplu care mănâncă doar șobolani și alte creaturi umblătoare,am fost un om.Numele meu era Jeremy Knife ,vă dați seama care era arma mea preferată,un cuțit mic ușor de ascuns sau mai bine zis,mai multe,nu puteam rezista fără ele nici măcar un minut,voiam să simt cum lama îmi străpunge ușor pielea și mici șiroaie de sânge cald se scurg pe corpul meu rece.

      Ultima dată ,eram urmărit de poliție,intrasem în casa unor oameni,le-am spart geamul și am deschis frigiderul mâncând ce era prin el,eram foarte înfometat,brusc ușa de la intrare scârțâia,primul impuls a fost să mă ascund în cea mai îndepărtată cameră,pașii se auzeau din ce în ce mai grăbiți,m-am ascuns sub pat.Două picioare subțiri se ivesc lângă pat,era doar un copil,mama ei apare și ea,gleznele atât de minunate,aș fi vrut să întind mâna și să o aduc alături de mine pentru un moment fierbinte,dar am renunțat,aș fi fost găsit și dus la închisoare.Am așteptat noaptea,totul a devenit întunecos și sumbru,un moment bun pentru a ucide ultima dată înainte de a mă retrage.

  Sunete necunoscute se auzeau de după ușă,mârâituri,șoapte,cuvinte pe care eu nu le cunoscusem vreodată,bătăi mici în ușă,lovituri cu degetele,apoi strigăte infernale urmate de plânsete stinse în râsete,transpirația mi se scurgea pe față,mâinile îmi tremurau ,corpul devenise asemenea unui aparat de făcut floricele,gata să explodeze de frică,cuțitele din mâini îmi păreau atunci nefolositoare.

  Brusc,ușa se deschise leneș,trei perechi de picioare,copilul,femeia și soțul ei,eram gat să ies de sub pat și să-i omor,voiam să dispar cât mai repede din acea casă cu sunete sinistre.Patul este ridicat de cei doi soți în timp ce copilul îmi prinsese piciorul și mă trăgea rapid din acel loc îngust,oameni normali cu fețe normale,dar cu puteri supraumane ,odată scos de acolo,ființele umane pe care l-am văzut prima dată s-au schimbat radical.

   Micuța din fața mea își prinsese fața cu mâinile rupându-și pielea și arătându-și carnea putrezită ce emana un miros teribil,odată cu pielea ochii au căzut din orbite la pământ și o substanță neagră se scurgea din craniul ei,femeii îi căzu capul la pământ și gâtul a intrat în trunchiul ei și din abdomen apăru o gură gigantă cu mii de dinți ascuțiți,soțul era adevăratul coșmar pe care nu-l pot uita nici acum când sunt doar o biată pasăre.

   După ce au aruncat patul în colțul camerei,bărbatul a căzut la pământ și a început să aibă convulsii,corpul său se mișca frenetic,urletele lui îmi făceau urechile să sângereze teribil,în final,corpul coborî lent la pământ și din el ieși o mână neagră și subțire,oarecum scheletică,ușor au iești capul și restul corpului,un monstru mic,subțire și negru.

   -Îl putem păstra,demonule? a spus  cu voce subțire monstrul care era copilul lor.

 Am lovit-o peste față cu piciorul și mi-a dat drumul,am ieșit pe ușa camerei și am alergat pe scări nebunește,chiar dacă am ucis mult timp,nu voiam să sfârșesc ca ei,voiam să trăiesc,am ajuns la ușa din față,eram liber,dar soarta a vrut altceva cu mine,monstrul subțire și negru mi s-a încolăcit în jurul corpului,din interiorul lui ieșind spini mari și invadându-mi interiorul.

   Țipam puternic,chiar și cel mai surd om m-ar fi auzit,dar spinii lui îmi tăiaseră corzile vocale,o substanță neagră cu gust de catran îmi ieși pe gură,în final am închis ochii,ceilalți monștrii s-au apropiat și au început să muște din carnea mea,oasele picioarelor erau vizibile,mușcau egoist din carnea mea,eram conștient ,brațele îmi erau devorate de omul subțire,eram conștient.

   S-au oprit,lumina soarelui pătrundea în casa morții,surprinzător,creaturile s-au aruncat la pământ și se loveau unele pe altele,au încetat și au început să zgârie podeaua,eram conștient,părțile lor  corporale veneau aduse parcă de un fir de ață roșie,corpurile lor s-au întregit și au devenit oameni,eram conștient.

     Femeia a luat repede telefonul în mână ,în timp ce tatăl încerca să vadă dacă trăiesc,am dat afirmativ din cap,copilul fugise speriat.Poliția își făcu apariția și atunci copilul se apropie de mine și zâmbi malefic.

  -Ai scăpat,omule ucigaș.Ești liber!

  Am închis ochii și atunci am murit în brațele polițistei sau așa crezusem eu ...