Suflet pervers

° Capitolul I °

Deja s-a lăsat răcoare. Dar...nu vreau să plec acasă,aici mă simt cel mai bine. Mulți oameni mă consideră nebună... dar ei pur și simplu nu mă înțeleg.
  Fiind vorba între noi , nici eu nu îi înțeleg pe ei...cum să te simți în siguranță între o mulțime de oameni care te pot minți, trăda, răni în orice secundă, iar într-un cimitir unde e liniște, toți sunt morți și nimeni nu te poate răni, să faci pe tine de frică.

Ce caut în cimitir la ora asta? (00: 05)
...hmm, să fiu sinceră cu voi vin pe aici de multă vreme...și m-am atașat de mormatul unui băiat. Nu are poză, nu se mai vede bine data morții sau data nașterii, dar ceva mă atrage aici la mormântul lui... mă liniștește.

Nici numele nu il știu ... tot ce se mai distinge pe piatra sa funerară este " R...Williams" așa că eu îl numesc R.

  Îmi place să îl vizitez pe R mereu când acasă e numai ceartă. Sunt adoptată, iar cu „părinții" aceștia mi-e foarte greu.Nu se înțeleg între ei, dar cu mine . Mesajul de pe piatra lui R mă încurajează:

„Singurătatea-i grea...
Dar noaptea e un sfeșnic bun."

-R..câteodată aș vrea să fi aici cu mine, să îmi vorbești...

-Natașa...

-Ce? Cine-i acolo? întreb eu speriată către vocea răgușită venită parcă de nicăieri.

* ** * *** * ** *

Nu, nu sunt vreo necrofilă :)))

Încerc doar să combin într-o poveste groaza,amorul, comedia și acțiunea. În prim-plan groaza și amorul.

ps:Sper să vă placă ideea mea.

Dacă vreți să continui vă aștept cu un vot sau un comentariu.

Pup