Vecina

Capitolul 1 - L.A.

După ce am absolvit liceul, m-am gândit să mă întorc în satul meu natal, Mendocino. Pentru un proaspăt absolvent de liceu, e chiar bine să ai propria ta mașină și să te lase părinții să mergi de unul singur înapoi în locul în care te-ai născut. Adică, ce poate fi mai frumos pentru a te relaxa o vară întreagă? Părinții au considerat că merit o asemenea "escapadă" și s-au decis să îmi dea și o sumă considerabilă de bani ca să-mi fie la îndemână. Era o zi minunată de vineri iar eu eram al naibii de intrigat. Mă tot gândeam: "Oare ce să fac imediat ce ajung?", "Ce mai face bunica?", "Ce mai face Erik?", "Ce mai face gașca mea?". Am decis să-mi omor timpul jucând "Deadpool" până când mă va lua somnul. M-am dus în camera mea, la etaj, aclamat de tipetele tatei și ale mamei "Absolventule!". Părinții mei sunt super! Tata a fost mereu genul de părinte care mă lăsa să fac ce voiam și mă lăsa să dau cu capul de probleme. Și bine a facut! Așa am învățat să mă descurc. Mama mea a fost mereu grijulie cu mine, se intreba dacă am mâncat, dacă mi-am facut temele, dacă sunt ok și dacă îmi e foame. Când eram mai mic credeam că ai mei vor să mă îngrașe și să mă taie de craciun ca pe un porc. Am ajuns în camera mea neschimbată și caldă. Era cât se poate de simplă: un birou înconjurat de 2 dulapuri uriașe și un pat lânga ușă, prelungindu-se până la fereastra camerei. Mi-am deschis laptop-ul, m-am tolănit în pat, mi-am pus laptopul pe picioare și m-am jucat maxim 10 minute. Îmi pierea cheful de absolut orice. M-am uitat la ceas de parcă ar fi miezul zilei și ar fi trebuit să ies din casă. "6:00 PM" De ce trece timpul așa de greu?

Planul meu era simplu:

- Mă culc la ora 8;

- Mă trezesc la ora 3 dimineata;

- Mă pregătesc și la ora 4 plec;

Ce să fac timp de 2 ore? Era clar că plictiseala mă acapara din ce în ce mai tare așa că am decis să mă uit la un film; îmi pun alarma și mă culc. Am deschis Chrome-ul și am căutat filme piratate online. După o mulțime de titluri, am dat click pe un film la întâmplare. Am selectat "Kill Command". Filmul îmi acapara atenția într-un mod inedit. Mă uitam captivat, deși îmi era somn. Nu îmi era somn, muream de somn! Îmi era așa de somn că aș fi adormit la comandă. Îmi pun capul puțin pe pernă și închid ochii. Tot ce am auzit după a fost un țipăt puternic și mi-am deschis ochii cât de rapid am putut ca să văd că în camera mea era beznă. Singura sursă de lumină era led-ul ceasului. "3:00 AM ". Am avut noroc chior să prind un așa moment. M-am ridicat din pat speriat. Credeam că sunt în mijlocul unui coșmar, dar totul părea complet real. Mi-am făcut bagajele în grabă, am lăsat un bilet părinților și m-am dus să îmi iau mașina din garaj. Aveam un BMW M3 e46. Mașina aia mi-a adus tone de amintiri. Am deschis mașina, mi-am pus bagajele ușor în portbagaj, care în câteva secunde era plin, și m-am urcat la volan. Am deschis poarta garajului și am pornit motorul. Auzind mașina cum pornește mi-am amintit ce fericit eram atunci când am cumpărat-o. Mă simțeam mândru. Am scos mașina în fața curții și am închis garajul. Voiam să plec, dar totodată , nu voiam să plec. M-am întrebat de 3 ori "Cum să plec eu fericit?" și mi-am dat seama cum. M-am decis să plec într-un nor de fum și să le spun tuturor vecinilor un "Pa" în stilul meu. Am făcut un rolling-burnout memorabil. Avantajul de a avea un M3 e46 este că evacuarea se aude mai tare decât scârțâitul roților. Am lăsat urma de cauciuc pe o lungime de peste 20 de metri și un nor de fum demn de a fi arestat. Nici în ziua de azi nu știu dacă am trezit pe cineva în seara aia. Cui îi pasă? Măcar am plecat zâmbind.

Drumul a fost al naibii de lung; 9 ore extraordinare. Când am văzut "Mendocino 1" m-am gândit să nu mai plec doar din cauza drumului lung. M-am bucurat enorm când mi-am văzut satul natal după 3 ani. Mergeam foarte lent, numai ca să vad împrejurimile și casele tuturor cunoștințelor ce mi-au făcut copilăria speciala. Până să ajung la casa bunicii, am trecut pe lângă casa doamnei Berta, care stătea lângă bunica. Nici nu mai știu de ce îi spunem toti Berta când numele ei real este Zara Valdi. Zici că e un nume de vrăjitoare. Un lucru mi-a atras atenția în mod inedit: o fată ce pășea elegant, seducător și foarte ușor în curtea doamnei Berta. Părul ei blond și lung îmi trimitea săgeți mortale, de parcă era gata să mă lase să mușc din ea. Am parcat mașina în fața casei bunicii, o casă de culoare albă mare in draci. M-am dat jos gata să iau tot satul în brațe. M-am îndreptat spre ușa casei, eram nerăbdător să îmi văd rudele. Atunci când am deschis poarta cineva a deschis ușa din față a casei. Am stat pe loc pentru o secundă, eram curios să știu cine știa de venirea mea. Era doamna Berta. Avea o înălțime cam de 160 de centimetri și o greutate de peste 70 de kilograme. Cu alte cuvinte, era plinuță. Mereu a fost o iubăreață când era vorba de vecini. Poate s-a datorat din cauza lipsei nepoților și copiilor ei o perioadă lungă de timp. Se îmbrăca mereu la fel: o rochie și o pereche de papuci. Femeia aia a fost o dulce. Mereu ne aducea plăcintă cu măr. Avea fața lungă, ochii verzi ca iarba lui Snoop Dogg și o voce la fel de placută ca a profesoarei mele de educație fizică: adică deloc.