Sun and Rain

1.Divorțul

Am deschis ochii,  ridicandu-ma brusc in fund. Din geamul meu se aud batai puternice.  Ma ridic din pat incet,luandu-mi telefonul de pe noptiera,fiind pregatita sa sun la politie. Ceasul indica ora 3 AM.Am tras perdeaua,si l-am vazut.La fel de frumos ca ultima data cand ne-am întâlnit. Cu un chip indurerat si ochii rosii de la prea mult plans,ma ruga sa-i deschid fereastra.Nu am mai stat pe ganduri,am deschis-o imediat si l-am tras n camera mea. Afara ploua si era leorca,dar nu mi-a pasat.L-am imbratisat stras,iar el mi-a plans pe umar.

-S-au despartit,Eve.Au divortat.a spus,printre sughituri si plansete.

Corpul mi s-a tensionat,iar bratele mele l-au strans mai tare,vrand sa-l lipeasca de mine.Nu inteleg,cum i-au putut face asa ceva? Dupa tot ceea ce el a facut pentru ei.A facut facultatea de drept,numai pentru ca ei au vrut,el fiind un artist. S-a despartit de mine o data,numai pentru a le fii lor bine.Il amenintau ca se despart  si il puneau sa faca diverse lucruri care lui nu-i placeau.Le-a indeplinit dorinta asta prosteasca,de a mai avea inca un avocat in familie,mama lui  avand aceasta meserie,iar tatal lui fiind procuror.Si uite asa,implinindu-le lor dorintele si pe ale lui lasandu-le la o parte,a ajuns un avocat de succes.Nu stiu daca sa-mi para rau sau nu pentru ca el nu si-a implinit visele.La un moment dat,mi-a cerut sa stam impreuna si m am mutat la el.Atunci am incercat sa la spun parintilor lui de visele lui la o cina si m-au dat afara.Bineinteles,Evan m-a bagat inapoi in casa dupa ce parintii lui au adormit.Seara aia a fost singura in care el mai avea putin si ma lovea.

Flashback:

Evan a inchis usa camerei sale cu putere.Se intoarse spre mine,privindu-ma furios.

-Eveline,mersi mult penru ajutor,da' n-am nevoie.Sa sti ca daca nu aduceai  vorba despre visele mele la cina,nu mureai.Pe bune acum,ce te-a apucat?!Eu ma chinui sa-i tin impreuna si tu mai mult ii desparti cu porcariile pe care la scoti din gura.tuna nervos spre mine,invartindu-se prin camera.

-Evan,nu am vrut decat sa te ajut.Mie imi pasa de visele tale.Sunt singura careia ii pasa de visele tale.Si sti de ce?Pentru ca avem aceleasi vise.Sti,ne place sa visam cu ochii deschisi,sperand ca in viitor, se vor intampla.Dar tu nu-ti dai seama.Sti,odata si odata,chiar se pot implini.Peste ani si ani sau chiar acum.am spus,ridicand tonul.

-Nu,Eveline.Astea nu sunt visele noastre.Astea sunt visele tale.Da,intr-adevar,visez mult cu ochii deschisi,dar nu-mi permit sa experimenez in realitate.Sa-mi fac visele sa devina realitate.Si sti de ce?!Pentru ca nu vreau sa ajung ca tine,mana intinsa la altii!tipa spre mine,vrand sa ma loveasca,dar se opri dand cu pumnul in peretele din spatele meu.

Lacrimile si-au facut imediat aparitia in ochii mei,varsandu-se ca niste cascade peste obrajii mei infierbantati.Am inceput sa plang din ce in ce mai tare,incercand sa inteleg de ce ma ranise atat de tare.

-Eve,n-am vrut sa sune asa,te rog,iarta-ma!Te rog!spuse,venind spre mine,dand sa ma ia in brate.

-Inteleg de ce ai spus asta.Chiar inteleg.Stiu ca in fata ta sunt doar o saraca,care n-are un viitor,dar totusi,nu cu totii suntem niste genii stralucite ca tine si ca parintii tai ca sa fim avocati sau procurori.Ca sa sti si tu,nu sunt chiar asa de proasta precum ma crezi.Imi dau seama ca stai cu mine din mila si ca tu crezi ca stau aici doar pentru mana intinsa,dar nu.Da,accept sa-mi spui ca sunt saraca,dar nu accept sa-mi zici ca stau la mana intinsa la tine.Nu accept asa ceva.Sti de ce imi petrec fiecare zi cu tine?Spune-mi,sti sau nu?Oricum,nu conteaza stiu deja raspunsul,dar oare vrei sa-l sti?Ti-l voi spune,dragul meu,stai linistit.Stau cu tine,deoarece te iubesc.Te iubesc din prima clipa in care ne-am vazut.Atunci cand m-ai luat de pe banca din parc,in timp ce ploua.Ai vrut sa faci un gest de mila,inteleg.Te inteleg perfect.Si o sa-mi iau lucrurile si o sa plec,daca tot stau mana intinsa la tine.am spus,plangand si tipand.