Miraculos - Buburuza si Motanul Noir

Motanul este...un motan?! (Partea a 2-a)

Mă trezesc si vad fire de păr negre in patul meu...dar nu vad mâța.

M: -Tikki, unde-i mâța?!

T: -Poate a iesit din canera.😴

M: -Ma duc sa o caut prin casă.😕

Ies din cameră si zbier prin toată casa : "ieși mâță că nu e bine dacă te găsesc eu!!"
Nimic.
Încep sa miorlăi prin casă ca o pisica, dar tot nu. Nimic.

M: -Tikki! A fugit Motan!!😦

T: -Poftim?! Fugi afară si caută-l!!

M: -Asta aveam de gând!!

Ma îmbrac si eu si ies cu Tikki in posetă ca să il căutam pe Noir.
Dupa 7 ore de cautare, ma întorc acasă dezamăgită.

M: -Nu se poate! Nu este! Ce ma fac Tikki?!😥

T: -Calmează-te, doar te rog sa nu începi sa bocești🙁.

In momentul ala au inceput sa imi curgă lacrimi pe obraz.💧

T: -Nu, nu. Tocmai ce ti-am spus...il vom găsi, nu te suprasolicita, Marinette!😓

M: -Nu pot! L-am pierdut pe motan, fix cand avea nevoie de mine! Sunt groaznică!😢

T: -Nu nu esti! Doar...

M: -Ma duc sa il mai caut pe Motan!

T: -Poftim?! Este ora 20! Si am căutat 7 ore dupa Motan!!😦

M: -Nu renunț! Trebuie sa il găsesc, Tikki!!

Si ies, fara Sa ii Mai spun ceva Lui Tikki . Mā duc in Turnul Efeil, poate..doar poate este acolo!😪

M: -Pisi! Motan! Esti aici?!😮

Nimic.
Dar, cand ma pregătesc sa plec, se aude un geamăt. De animal. Dar nu o pisică...asta mă înspăimânta.😨

M: -Cineva? ... Aaaaah!!😱

Un animal ciudat sare pe mine si ma pune la mământ. Era mare. Avea colți mari , dar nu il puteam vedea deoarece era întuneric🌌.
Cu ochii lui de un verde foarte aprins si luminos, se uitau in ochii mei. Eram foarte speriată, nici nu stiam ce era.😰

M: -Ce fel de creatură esti?! Dă-te jos de pe mine, potaie!!😠

Se uita la mine parca vroia sa ma mănânce.... Observ la câțiva metri de noi, o zgardă cu un clopoțel. O zgardă ... Cunoscută ...

M: -Zgarda lui Motan!!! Tu! L-ai mâncat pe Noir!😠

Abia dupa realizez...ca el, era motanul noir...creatura aia, era el...

M: -Motan?!... Ce ți S-a întâmplat?!

Nu zice nimic. Doar mârâie.
Văzând ca Imi curg lacrimi, el se dă de pe mine si pleacă. Pur si simplu a plecat.😶
Ma duc acasa si trântesc usa in urma mea.🚪

T: -L-ai gasit?!😮

M: -Da...😓

T: -Super!! Si unde este?😄

M: -Este un monstru.😩

T: -Un ce?! O nu, trebuie sa mergem la Maestru!😨

M: -Ce? De ce?😯

T: -El stie ce e de facut.

Si asa, am mers la ora 23 la Maestru.
Cand ajung, înainte ca sa bat la usa, se deschide ea singura.

Ms(maestrul): -Te așteptam, Buburuzo.

M: -Domnule, am nevoie de dumneata. Foarte urgent!😓

Ms: -Urgent? Ce poate fi asa urgent la ora aceasta?👴🏼

Ii spun tot ce S-a întâmplat si bătrânelul rămâne căscat.😔

Ms: -Ma temeam de asta. Eu am soluția, dar, trebuie sa Riști, Buburuzo.

M: -...

Ma gandesc 2 minute...

M: -Risc.

Ms: -Tot ce trebuie sa faci, este îi iei inelul, care este in ghearele lui.😪

M: -Poate răni pe cineva, Maestre?

Ms: -Doar pe cine încearcă sa il atace. Problema este, atunci cand încerci sa ii iei inelul, el o va lua ca pe un atac.😔

M: -Ar trebui sa o fac. Acum.

Ms&T: -Acum?!😦

M: -Acum. Mulțumesc, Domnule.

Ies din camera respectiva, ma duc intr-un loc retras si ma transform, ca sa ajung mai repede.
Îl caut, il caut si il găsesc tot in vârful Turnului Efeil.

B(buburuza): -Motan!!

Întoarce capul la mine si il vad mai bine. Era infricoșător. Ma apropii de el, încercând sa il calmez. Ma apropii îndeajuns încât ii pot lua inelul, dar cand încerc, sare la mine si începe sa ma zgârie, iar eu ripostez si ii dau cu yo-yo-ul in cap. Dap, din nefericire, il cam enervez😰
Sare Dinou si reușește să imi dea cerceii jos, iar eu mă trântesc de podeaua tare si rece.🤕
Leșin.

VA URMA...

Buna! Ce faceti?
Eu bine,scriu la carte😊
Cum vi S-a părut acest capitol??
Păreri?
Sper sa va placa si sa citiți in continuare😘😚
Noapte bună!✨🌙✨