Oglinda misterioasa[Romana]

                                The Mysterious Mirror

Prolog:

       Nimeni nu crede, dar toata lumea o face. Cu totii au impresia existarii unei astfel de lumi din spatele unei oginzi, dar pana la urma, este adevarat sau sunt doar baliverne? Un lucru e cert, nimeni nu stie. Dar parca cu totii suntem atrasi de acest fapt, mai mult sau mai putin, si fara sa vrem, ne speriem. Doar sufletele cu credinta puternica in Dumnezeu raman reci la aceste ‘baliverne’, dar daca de fapt aceste baliverne sunt doar o perdea spre adevarata lume din spatele oglinzilor, daca de fapt lumea aceea e o poarta spre Cel de Sus, iar noi ne lasam dusi de nas de toate credintele pagane.

        Isi tranti pentru a mia oara carnetelul vechi si rupt in care isi nota fiecare idee sau colt de articol pentru a le dezvolta mai apoi pe blogul sau privat, care era de altfel foarte vizionat de toti prietenii ei cat si multe alte personae din oras.

        Elissa nu fusese niciodata o persoana care sa creada in baliverne sau orice povesti auzite din nimic. Nu se considera nici o persoana foarte credincioasa dar ii placea sa creada ca undeva, acolo sus era cineva care ii privea orice miscare si nota totul in agenda infinita a universului.  Isi arcui spatele ridicandu-se din pat si privind fix in oglinda in dreapta ei, asezata exact deasupra patului. O pusese acolo din incapatanare, pentru a dovedi ca nu crede in mituri prostesti ce nu au nici o dovada clara in istorie. Doar baliverne.  Ochii sai albastri erau inconjurati de cearcane adanci, iar parul negru statea ciufulit si incalcit. Se certa singura spunandu-si ca nu fusese o idee buna sa ramana treaza toata noaptea pentru a se uita la un documentar stupid despre istoria civilizatiilor de mult pierdute, dar cum pasiunea ei era istoria nu putu sa ramana indiferenta atunci cand dadu peste canalul cu pricina.

       Ridicand mainile in aer intr-un gest neinteles se lovi odata tare peste obrajii palizi facandu-i sa capete o usoara urma de culoare. O enerva. O enerva faptul ca avea un ten galbui ca de ceara care astfel, uneori ii dadea impresia ca era moarta. Cand spun uneori  si vreau sa mentionez ca extrem de rar se mai trezea parca dintr-o greseala cu obrajii usor rosii se bucura nespus si era fericita toata ziua, dar cel mai des oamenii o credeau bolnava datorita palorii fetei.

        Ridicandu-se alene din patul calduros pe care il jelea in fiecare dimineata, se imbraca in graba cu hainele ei monotone, ca de obicei, inchise la culoare si porni spre uriasa cladire unde cei mai multi adolescenti o credeau o casa de distractie decat un centru de educatie si invatamant, numit ‘scoala’.

        Cand iesi din casa, vantul naprasnic al lunii octombrie o lovi din plin, ceea ce o facu sa-si traga si mai mult pe gat sacoul prea subtire pentru perioada asta, stramba instinctiv din nas observand peisajul mohorat ce jelea parca in ultimele sale clipe de viata. Amintindu-si ca parintii ii erau plecati la servici, inchise usa din obisnuinta si porni sa traverseze peluza odata verde spre trotuar. Frunzele aramii jucau parca un dans al uitarii in jurul ei, ghidate ca de un papusar foarte priceput in locul rafalei puternice de vant care o inconjurau. Era o zi rece in care natura insasi era suparata, exact ceea ce nu-i placea Elissei. Toata acea atmosfera ii dadea un sentiment de moarte pe care il detesta din tot sufletul.

         Respira adanc incercand sa schimbe directia vantului cu respiratia sa calda si isi atinti ochii usor speriata spre un copac inalt din curtea vecina care plangea dupa frunzele sale odata verzi prin croncanitul sinistru al unei ciori. Dilatandu-si pupila incercand sa o surprinda mai bine facu cativa pasi inapoi, speriata de marimea ei. Analizand-o parca mai bine, constata penele extrem de negre ale creaturii, ciocul mare si puternic nemai intalnit la o cioara obisnuita si sentimental de groaza pe care-l emana.

         Incruntandu-si sprancenele nemaisuportand privirea umana ce i-o arunca pasarea lua de undeva de jos o piatra oarecare si fara alte retineri arunca dupa ea. Privind mai bine in directia aceea, constata mandra ca facu ingrozitoarea creatura sa isi ia zborul, atmosfera calmandu-se si ea putin. Isi cobori mai apoi privirea spre directia unde trebuia sa ajunga, pentru ca dupa cateva minute, sa i se contureze usor in fata ochiilor o cladire veche si prafuita pe care o vizita in fiecare zi.