Capitolul 2

111 7 1
                                    

Simteam cum ma durea tot corpul, dar in special simteam o durere infernala la cap. Voiam sa deschid ochii, insa am preferat  sa  stau cu ei inchisi, pana cand am auzit o voce groasa " La naiba, fata asta nu se mai trezeste?" . Am tresarit, uitand de toata durerea pe care o simteam, si am inceput sa tip amintindu-mi ca eram singura in padure.

- De ce dracu ai tresarit asa, m-ai speriat fetito!

In fata mea se afla un barbat,de vreo 20 de ani cred,  brunet cu niste ochii caprui inchis iar parul il avea ciufulit, ceea ce trebuie sa recunosc ca asa arata destul de bine. Insa priviea lui rece, te facea sa tremuri din toate incheieturile, in plus eram si singura cu el in padure ceea ca nu ma facea sa am incredere deloc in el.

-Cine esti? am intrebat speriata

-Moartea!  a spus incepand sa rada usor

-Ce?

-Oh Doamne cred ca ai facut pe tine,  dar pentru tine sunt  o persoana care tocmai ti-a salvat viata sa nu fii mancata de un urs sau porc mistret, sau ma rog o chestie de pe aici.

- Tie ti se pare ca am chef de glume?

-Mvai fetito dar cu ce am gresit?

-Stii ,esti asa un idiot!

- Oh, am crezut ca nu se va observa.

-Si nu imi mai spune fetita, la naiba am 20 de ani!

- Tu 20 de ani? Cred ca glumesti. In acel moment a inceput sa rada cat de tare putea. Il urasc deja, ce naiba chiar asa mica par?! L-am lasat acolo razand, dar nu inainte sa-i trag cea mai urata privire pe care am putut sa o fac in acel moment, si am plecat de acolo, sper sa crape razand nenorocitul. L-am auzit tipand , ca unde ma duc singura, ca sigur habar n-am pe unde am venit, dar nu l-am bagat in seama, asa cum am reusit sa ajung aici asa o sa plec, si fara ajutorul nimanui.

  Dupa doua ore de invartit in cerc, da stiu ca m-am invartit in cerc deoarece am insemnat un copac ca sa stiu daca am mai trecut pe aici sau nu, am ajuns la limita rabdarii.  Asa iti trebuie daca esti incapatanata! Oh, mai taci ce sa fac dupa ce m-a facut fetita vroiai sa-i cer si ajutorul?  Clar incep sa innebunesc  daca am ajuns sa  vorbesc cu vocea din mintea mea. La naiba si dracul asta de telefon tot nu are semnal, ce ma fac?! Nu te mai smiorcai atat, si incepi naibii sa mergi odata ca se va intuneca cel putin peste o ora!  Hoo calm ca plec acum, desi nu stiu incotro. Deci, daca prima data am ales sa merg spre dreapta, acum va trebui sa ma duc spre stanga desi nu imi amintesc sa fi facut stanga cand am venit, dar la cat de ametita sunt nici eu nu mai stiu ce e cu mine. Esti o proasta, mergi inainte doar!    Heii nu sunt proasta, ci doar zapacita. Ce Doamne iarta-ma am ajuns sa ma fac eu insumi proasta?! Asta e ciudat, parca ar fi cineva in mintea mea si ar vorbi cu mine dar asta nu e posibil deci da merg inainte, dar jur ca daca nu e bun te omor. Da stiu ar insemna sa ma omor pe mine, dar cine mai intelege?!

    Sper sa nu regret ca am ales sa ascult vocea din mintea mea si sa merg inainte, deoarece a trecut jumatate de ora si inca nu am ajuns la marginea padurii, plus ca mi se descarca  telefonul.

.

.

.

.

.

 - Anna ti-am spus a mia oara ca sunt bine , si nu il cunosc pe tipul ala care m-a adus!

- Cum ai putut sa pleci ca nebuna, si sa nu dai niciun semn de viata, stii cat de tare m-am speriat cand am aflat ca ai plecat de acasa? Nick a inceput sa te caute peste tot, voia sa il sune si pe Andi, dar l-am oprit la timp.

SoulmatesUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum