Deus Suprem

Capitolul 2: Nelinişti

Stătea pe marginea patului, aplecat, cu fruntea spirijinită în degete, încercând să alunge durerea de cap. Sperase să fi scăpat de nopţile agitate care nu-l lăsau să se odihnească săptămâni întregi. Coșmaruri, insomnii, somn fragmentat, dureri de cap,toate acestea îi chinuiau viaţa de când tatăl său îi părăsise pe el și pe mama lui. Trecuseră mulţi ani de atunci, nu-l mai afecta lipsa lui, iar motivele neliniştilor nocturne deveniseră altele, dar încă îl învinovățea pe cel care se crezuse tată timp de 5 ani.

Își aminti întâmplările din noaptea anterioară. Încă îl chinuia sentimentul că ceva nu era în regulă și îi scăpa ce.

Privi spre sertarul în care ascunsese globul. Poate adormise fără să-și dea seama și visase totul. Întinse mâna spre sertar, dar zgomotul ușii îl făcu să se oprească. Își ridică imediat capul și-și retrase mâna, lăsându-și-o pe genunchi.

În prag stătea silueta delicată, mică, suplă, dar ușor obosită a mamei lui. Ochii ei albaștri scânteiau plini de viață, în ciuda chipului care trăda extenuarea.

-Mamă, ai nevoie de o zi liberă, spuse Akira brusc.

-Bună dimineaţa și ție, încercă ea să glumească, zâmbind. Pregăteam masa și nu știam dacă te-ai trezit.

În clipa următoare, băiatul se ridică, pornind grăbit pe urmele mamei, care deja se întorcea în bucătărie. Pe scări, căută soluția pentru oboseala ei, ideea care i-ar putea reda câțiva ani din tinerețe. Zâmbi când găsi nu una, ci chiar două variante salvatoare.

Ajuns în bucătărie, se așeză pe unul dintre cele patru scaune, primind numaidecât o farfurie cu pâine cu gem.

-Hai să facem ceva duminică, dacă nu-ți poți lua niște zile libere. Am putea pleca undeva cu Oliver și mama lui, spuse Akira entuziasmat.

Nu răspunse, dar băiatul își putea da seama când aceasta îi cântărea sugestia.

-Dacă îți iei un concediu scurt, putem merge la Lily, nu am văzut-o din iarna trecută. Tu ai mai vorbit cu ea?

Akira garanta pentru succesul propunerii. Lily era prietena din copilărie a mamei lui, dar cum aceasta administra o pensiune în munți, reuşeau să se întâlnească rar, de obicei când ei mergeau acolo în vacanțe.

-Nu putem pleca la Lily, dar dacă vrei neapărat, poate mergem la un film duminică.

Akira pufni îmbufnat, nu-i venea să creadă că eșuase. Știa punctele slabe ale mamei lui, iar prietenii vechi reprezentau unul dintre acestea.

-Putem vedea un film în sufragerie, în orice seară, spuse el. Mamă, unde ți-e spiritul de aventură?

Nici de această dată nu răspunse, îi puse o cană de cafea în față și se așeză pe un scaun din apropiere. Amintindu-și de farfuria neatinsă, Akira luă o felie și mușcă un colț, savurând gustul dulce al gemului.

-Astăzi ce mai ai de gând? spuse mama lui, încercând să schimbe subiectul.

-Frumoasă încercare, dar n-o să uit că duminică trebuie să te scot în lume. Acum ca să răspund la întrebare, pentru început merg la surorile Raceen, mai târziu ies cu băieţii.

-Hannah și Lucy Raceen? De ce nu mi-ai amintit că azi mergi la ele?

-Uită-te la tine, arăți de parcă n-ai dormit de trei zile. Ce ai făcut noaptea trecută?

-Am de tradus un roman, vreau să-l termin, dar am avut mult de lucru în ultimul timp.

Akira se gândi puțin, zâmbi ștrengărește și spuse: