Nu înțeleg de ce nu putem schimba ceva, daca noi nu ii oprim, atunci cine o va face? Caii sălbătici sunt fintele ce reprezintă America de nord, iar daca aceștia vor fi vânătăi in continuu, ce vom avea noi?
- Aham, domnișoara David, au mai rămas zece minute, iar foaia e inca goală...
Vorbele profesorului m-au scos din lumea gândurilor si m-au trezit la realitate.
- Aaaa, da, ma apuc chiar acum, am in cap tot ce vreau sa scriu..., i-am spus nestiind cum sa ascund faptul ca nu aveam habar ce sa scriu....
Profesorul pleca de lângă mine, iar eu m-am apucat sa scriu...mda...întrebarea era ce as fi putut scrie? Am scris tot ce gândisem înainte si am reușit sa umplu o pagina, evident nu era suficient dar nu aveam ce sa mai fac. Profesorul își făcu iar apariția si ne cerea sa predăm lucrările de examen.
Off, scrie, scrie, Katy!!!
- Domnișoara....e timpul sa predați lucrarea!, spuse profesorul încercând sa-mi ia foaia.
- Dar..., am început sa spun, insa nu ma lăsa sa termin.
- Niciun "dar", ai avut suficient timp ca sa scrii un eseu despre America de nord, daca tu ai stat si ai visat, nu este vina mea!, spuse acesta ingamfat. Ma mir ca nu te-ai lovit inca de tocul usii la cât de sus îți tii nasu' ăla. Am ieșit nervoasa din clasa, trantind ușa dupa mine.
Ma îndreptăm spre dulap cand o vad pe Larisa venind spre mine cu o fata îngrijorată:
- Hey Katy, cum a fost la examen, ai reușit sa scrii ceva?
- Da...normal ca am scris, chiar mai mult de cât imi ceruse. Nu înțeleg de ce trebuie sa imi mint si cea mai buna prietena...probabil ce nu vreau sa își facă griji pentru mine. Am zâmbit si i-am spus ca trebuie sa plec ca altfel pierd busu. M-a îmbrățișat si mi-a spus ca deja ii este dor de mine si ca abia așteaptă sa treacă vacanta de vara.
Chiar si in ciuda faptului ca ma grăbeam, am fost oprită de profesorul de la examen ce stătea in tocul usii de la iesire. Opa, asta nu poate fi de bine, sigur am facut ceva si asta are planuri sa imi strice vacanta de vara mult-mult-mult asteptata. Ma îndrept spre el si il privesc fix in ochii, încercând sa imi dau seama ce are de gând. Acesta își casca gura si spune:
- Domnișoara David, deoarece nu ați completat eseul cerut la examen, te voi ruga sa le dai foaia aceasta părinților tai. Ah, doar atât? Credeam ca e ceva mult mai rău, ha, pai ar trebuii sa știe ca fix la părinții nu o sa ajungă. Am ranjit si am luat foaia indesando in geanta si grabindu-ma spre bus.
Am ajuns chiar înainte sa închidă usil si sa plece. M-am dus înspre cel mai retras loc, mi-am trântit ghiozdanul pe un scaun iar eu m-am scurs pe cel de lângă, încercând sa adorm si sa uit de tot.
M-am trezit din cauza zdruncinaturilor ce erau din ce in ce mai amplificate si mai dese. Aahhhhhhh, se pare ca mai am puțin si ajung, oare de ce trebuie sa fiu eu aia care sta asa departe de Civilizație....
Mașina se oprise, iar eu am coborât fără sa mai stau pe gânduri si am fost întâmpinată de taicameu. Il îmbrățișez, iar el imi așeza pălăria de cowboy (ma rog, in cazul meu de cowgirl) pe cap si spuse cu o oarecare sclipire in ochii:
- Ma bucur asa de mult ca te pot vedea dupa un semestru întreg! Hai sa mergem acasă, ma gândesc ca esti obosita de la tot drumul ăla lung si plictisitor...
- Da, ai dreptate, merci! Nu pot sa cred ca sunt in stare sa i-l mint asa pe fata, fără pic de Rușine, ce fica oribila sunt!
Ma urc in mașina si încep sa ma uit pe geam la peisajul din tot depună. Cerul era de un albastru atât de frumos încât am adormit in timp ce i-l sorbeam din priviri.
Aud motorul mașinii cum se opreste si pe tatăl meu cum coboară din mașina. Imi deschid ochii, si sunt atinsa de caldura deupamesei de vara. Ma dau jos din mașina si sunt îmbrățișate pe la spate de mama mea:
- Mi-ai lipsit sa știi, mi-a fost asa dor de tine!, spune ea cu o voce calda. O strâng in brate la rândul meu, dar nu apuc sa fac vreo mișcare ca ma trage dupa ea inspre casa. Acolo imi întâlnesc fratele stand lângă ușa. Frumos si drăguț ca in totdeauna ma ia de dupa gat si ma ciufuleste spunându-mi ca ia fost dor de mine. Intru in casa si privirea imi este atrasa de tortul ce stătea pe masa. Mic, din vanilie si frișcă (preferatele mele) si cu ornamente din martipan in forma de cai. Ma întorc către părinți si ii întreb:
- Oau, dar cu ce ocazie?
- Pai ma gândeam ca daca tot ai absolvit, am putea sa facem si noi ceva...apropo...ugh, numi plac apropo-urile, cum a fost la examen, ai știut?, întreba mama părând îngrijorată.
- Da, sigur ca a fost bine....spun eu cu un zâmbet fals.
Ne așezămintele la masa si începem sa mâncăm din tort.
Apoi fără sa mai întreb, am fugit afara dând buzna in grajdul plin ochi cu cai.
- Cine vrea sa vina la alergat?, am întrebat, in timp ce se făceau auzite nechezaturile. Mi-am luat calul preferat, unul sur cu coama deasa, picioare puternice si agil, am luat o funie si am încălecat. Am ieșit in galop din grajd si ne-am dus pe pajiște, locul nostru, (sau mai mult al meu) preferat. Am descălecat intrun mod dezordonat, alunecand pe gâtul calului pana jos. M-am Așezat pe un bustean si am început sa ma uit in jur. Copacii, iarba, pământul, toate erau pline de viața, insa in același timp neschimbate. Am închis ochii si am început sa ascult. Vântul bătea moderat purtând un miros de fructe de pădure si de trandafiri, păsările cântau si parca dansau prin aer. Dar apoi totul a fost intrerupt de un fosnet urmat de un nechezat scurt si apăsat.
