Eşti vibrația unei vene de cristal,
Ce vrea in Marea Moarta să dispară,
Te laşi condus de visul tău astral...
Eşti nota joasa cântată la chitară.
Eşti primul val ce zbuciuma coralii,
Îţi doreşti să ierţi că îți stau în drum,
Dar printre roua moartă si făclii...
Eşti vântul ce ridica al meu scrum.
Eşti fumul ce se îmbată cu uitare,
Mereu ai vrut să zbori spre infinit,
Nu poţi scăpa de a mea chemare...
Eşti zâmbet de libov nemărginit.
Eşti gustul de cafea pe buze crăpate,
Ce ustură prin fiecare rază rece,
Vrei să îmi auzi cuvintele sculptate...
Eşti mai pustiu decât un rol ce trece.
Eşti chipul dulce ce îmi şopteşti cuvinte,
Dar care nu ştie sa le cânte în veşti,
Ți-ai învăţat ego-ul mut să mă alinte...
Timidă te întreb...tu ştii cine eşti?
CITEȘTI
Nimic
Poetry"Să iubesc, să am milă, să aştept, să mă desăvârşesc. O scară a monotoniei, când n-ai vrut să fii un dobitoc sub cer şi niciun milog în zarea stearpă a unui oarecare absolut."E.C
