Direct Către Iad

Capitolul 2 -Start over-

Capitolul 2 -Start over-

Se uită ciudat la mine, bolborosind ceva nedeslușibil în palmă, apoi adăugând cu un zâmbet mare

-Nu e?

-Nope! spun și o rog să închidă ochii trăgând-o de mâini, spre etaj.

Apărusem amândouă în fața ușii cu miros de lemn de nuc. Apăs pe clanța aurie deschizând ușa larg, iar mirosul de flori de vară ne lovii din plin. Cei drept, am trecut în septembrie acum 2 săptămâni, căldura verii încă stăpânind pământul. Îmi pun mâinile peste ochii ei, fiind sigură că nu trage cu ochiul.

-Ai mâinile reci, spune punând mâinile ei peste ale mele

Vocea îi sunase ca a unui copil care a primit un cub de gheață pe fața. Și avea dreptate, pe lângă corpul ei, eu eram un cub de gheață. Uneori mă întrebam cum poate sta prin preajma mea. Eu sunt rece pe lângă ea, care emană căldură la tot pasul. Văd acum parul ei blond, și îmi sprijin capul de umărul ei.

-Emma? aud glasul ei, dându-mi seama că am zăbovit prea mult

-Da? îi răspund, încă neridicându-mi capul de pe umărul ei

-Nu te doare mâna?

-Nu, de ce?

-Ți-a cam luat foc.

-CE?!

Îmi ridic imediat capul văzând flăcările roșu aprins ce îmi înconjoară mâna. O alarmă enervantă nu mă lăsa să gândesc, și fugeam de-a lungul spațiului dintre doua camere. Țipam și fugeam, agitând mâna prin aer. Ai avut vreodată senzația ca te afli într-un film de comedie pură?

-E un acvariu plin cu apă aici! spune Aria calma, lovind cu degetul dreptunghiul din sticlă, nu cred ca e vreun pe--, adaugă când vin și îmi sprijin mâna de fundul vasului. E! Cum rămâne cu surpriza aia? schimbă ea subiectul punându-și o mână după ceafa și închizând ochii, tipica față a Ariei de "îmi pare rău că ți-am dat foc la mână", am început să râd de parcă era ceva normal. Și începeam să cred că asta e normal

Am scos mâna din acvariu, urme negre de cenușă rămânând imprimate pe piele, până voi da cu săpun. Ușa maronie din lemn de nuc era larg deschisă, și oferea o mică parte din priveliștea oferită de geamul-perete. Un minut mai târziu stăteam sprijinită în tocul camerei mari, analizând-o, mai mult pe Aria și reacția ei. Camera era una spațioasă, cât sa încapă un elefant și o jumătate. Având în loc de perete un geam, care oferea priveliștea spre curtea din spate și pădurea din continuarea ei. În fața ferestrei stătea un fotoliu cu modele de minge de fotbal, și de o parte și de alta niște draperii mov-albăstrii. Patul, unul de doua persoane și o Ariana, se sprijinea de peretele ce despărțea această cameră de cea de lângă, salteaua era acoperită cu un cearceaf alb, simplu, pe deasupra odihnindu-se o pătură cu pisicuțe. Peretele din fața patului era acoperit de un dulap mare, în tente de bej și maro. Două uși mari sprijineau o oglindă, de o parte și de cealaltă a ușilor, aflându-se dulăpioare mai mici. Am suflat aerul în fața mea, când am văzut că Aria doar stă în mijlocul camerei doar analizând-o. Am intrat în cameră deschizând una dintre ușițele dulapului, în ea aflându-se câteva teancuri de haine, albastre, negre, albe.

Ne holbam din nou una la alta. Cele doua pisici intervin ele și ne scapă de liniștea mult prea apăsătoare, Lizzie sărind în brațele mele. Am făcut câțiva pași în față, însă am fost întreruptă de privirea Ariei.

-Unde te duci?

-În camera mea.

-Ai camera ta?!