Intalnire Furtunoasa 2

Hotul

Ma simteam atat de bine. Parca asta ar fii fost cel mai linistit somn pe care l-am avut pana acum. Am deschis putin ochii si aveam un zambet radiant pe chip. Pe pieptul meu inca era asezat Andre, care parea ca doarme foarte bine. Am ridicat mana sa ii dau suvitele rebele de par ce ii stateau cazute pe frunte, insa ma opresc din tot ce aveam de gand sa fac cand aud zgomote de jos.

Pot recunoaste vocea alarmata a lui Edwin, asa ca ma dau cat mai repede jos din pat, avand grija, totodata sa nu il trezesc pe Andre.

Imi dau seama ca nu ar fii prea bine ca Edwin sa apara acum in camera mea in situatia de fata, asa ca ies din camera, avand grija sa o inchid in urma mea.

Cand ajung la baza scarilor, il vad pe Edwin cum vine repede langa mine si ma trage repede la el in brate.

-Esti bine? S-au atins de tine? Ti-ai facut ceva? Spune el foarte repede nelasandu-ma sa procesez si sa raspund la intrebarile lui.

-C-ce? Intreb confuza.

-Ti-au facut ceva?

-Cine?

-Hotii!

-Hotii?!

-Jenn, usa de la intrare e spastrans

Dupa spusele lui totul mi se pare mai clar acum. Crede ca au intrat hotii...ahh! Ce ma fac?! Andre e sus, iar eu am un iubit ingrijorat aici.

-Inteleg. Esti confuza, deci asta inseamna ca nu stii nimic. Nu iti face griji, o sa vina politia in cateva minute.

-Ce?! De ce?!

-Ti-a fost sparta casa! Jenn, stiu ca esti in soc, dar o sa fie bine, o sa trecem peste.

-Sunt bine! Sa nu vina politia!

-Sunt pe drum. Am anuntat-o si pe matusa ta.

-Amm...Scuza-ma. Spun si ma intorc mergand din nou la mine in dormitor.

-Andre! Trezeste-te! Incerc sa ii spun in soapta insa nu se clinteste. Trezeste-te, idiotule! E numai vina ta! Spun mai tare si incep sa il zgaltai.

-Lasa-ma sa dorm...mormaie el.

-O sa te las, si stii unde? La politie, pentru ca vin aici.

-Ce? Spune si se ridica pe coate.

-A venit Edwin, si a gasit usa sparta si crede ca au venit hotii, asa ca a chemat politia.

-O sa ii sparg mutra tampitului.

-Nu, nu o sa faci nimic.

Ma indrept spre dulap si imi aleg haine de schimb, pe care sa le imbrac.

-Trebuie sa te scoatem de aici.

-Hmm...am un deja vu.

Spune el ranjind si se apropie de mine tragandu-ma de solduri spre pieptul lui. Cand am ajuns destul de aproape de el isi apropie nasul de gatul meu, plimbandu-l de sus in jos. Usor usor fiorii de pe sira spinarii mele apar si imi dau seama ca trebuie sa il inlatur cat mai repede de langa mine, pentru ca nu sunt fiori de teama, ci de placere. Intra-devar, o scena ca asta a mai avut loc o data in trecut, in acelasi loc si aproape in aceleasi circumstante.

Il impimg cu toata forta mea, apoi imi duc mainile in par, plimbandu-ma de colo colo prin camera.

-Trebuie sa te ascundem!

-Unde? Crezi ca prostii aia de politisti nu vor cauta in fiecare coltisor?!

-Ahh! In dulap!

-Ce?