Cu capul in nori

23 1 0
                                    

Era dimineața de luni . Pasarelele ciripeau dar degeaba eu tot nu mă trezeam si nici nu vroiam sa o fac . Nu aveam pentru ce . Dacă mă trezeam urma să fiu din nou data pe dinafară de toată lumea . Adică până la urmă, merita ? Dar tot m am trezit deși urma să renunț la asta . Mi am băut cafeaua si m am schimbat în niște blugi comozi si o bluza transparenta din dantela . Am plecat la școală . Am pornit masina si înaintam pe alee. Eram destul de melancolică deci nu prea m-am concentrat... Am ajuns mi-am pus ghiozdanul în pupitru si m-am așezat pe scaun . Eram chiar în spatele unui băiat destul de drăguț aș putea spune . Mirosea a briza de ocean și mentă proaspătă . Tremuram si nu puteam să vorbesc în preajma lui și mi se părea destul de ciudat așa că mă întrebam dacă nu cumva am alergie la splendidul lui parfum . Încercam să mă gândesc că nu sunt fiindcă parfumul acesta era foarte important pentru mine . Cu ajutorul lui puteam învălui fericirea . Dar ora începuse de mult . Aveam geometrie si făceam o lecție nouă iar eu nu am fost atentă deloc! Nu îmi părea rău dar știam ca o sa am probleme . Asta era partea nasoală. Chiar când încercam să înțeleg ceva din mazgaliturile profesoarei am fost scoasă la tablă ... Norocul meu a fost ca acasă eram un elev grozav si întotdeauna am înțeles ușor geometria deci m-am descurcat foarte bine. Ziua era pe sfârșite când am ajuns acasă de la școală deci m-am pus direct în pat cu dorința sa rămân lipită de el , sau măcar cu așteptarea ca asta să se întâmple ...

O fata specialăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum