# Never

11 0 0
                                    

Nu cred că e ciudat să gândești că mine , adică dacă ar fii toți oamenii în genul meu ar trebui considerați nebuni😂
Ceea ce e interesant dacă te gândești pe scară lungă... Oricum sa trecem înapoi la poveste.

Deci m am trezit cu greu blestemandu mi conștiința că nu m-am lipit de pat cu superglue( nush cum se scrie deci soarta) mi-am luat o bluza oarecare din dulap, blugii mei preferați si conversii mov cu tinte si sclipici  💞 , si am pornit spre școală în range roverul meu , si da mi am luat range rover !!! :))
Si inevitabil diriga m a pus cu acel băiat , uram să stau pe lângă el adică mă simțeam vulnerabilă si slaba , nu pricepeam de ce eu...
- Buna , eu sunt Max! Tu trebuie sa fii Sintia , nu ?
- Buna , Da chiar eu sunt, de unde știi cum ma chema ?
- Toată lumea stie ! Ai o aură de mister si ești cam cea mai buna din școală si ai apărut în revista scolii , pe afișe , peste tot ! Tu nu știai ?
- Ce , nu,  eu chiar nu știam de asta 😡 e oribil !
O lacrimă mi se scurge fără să vreau pe obraz.
- De ce plângi ?
- Pentru ca mie nu mi place să fiu un star , mie îmi place să fiu eu , si eu nu sunt așa
- Toate fetele vor să fie ca tine , si nu poți să plângi pentru asta , e un lucru minunat !
În clipa aceea m am ridicat am fugit cat am putut de repede spre casa si m am baricadat în camera mea

O fata specialăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum