Because.....I Love You

Plecarea

*****Dimineata****

Sunt trezita de alarma telefonului meu.Imi deschid incet ochii. însă când sa mă dau jos din pat uit de pătură înfășurată pe picioare și pic pe podea.

- Firara- I tu de pătură! !-Murmur eu nervoasa.Ma ridic de pe podea, verific dacă sunt încă întreaga ,deoarece patul meu este destul de înalt și na..După ce mă examinez observ ca sunt întreaga așa ca îmi iau hainele de schimb și mă îndrept spre baie. Ajung in baie îmi fac toaleta și un dusi scurt,ies din baie îmbrăcată intr-o pereche de blugi albastri rupți și un tricou negru larg , iar în picioare bascheți mei albi, imi iau bagajul și cobor în living,las bagajul lângă canapea și mă îndrept spre bucatarie, unde dau de mama care pregătea micul dejun.

- Neata! - spun eu vesela.

- Neata , scumpo, poftim micul dejun. - spune asezand farfuria cu clatite pe masa.

- multumesc.

- Neata,mami, Soyeon. - spune Chanmi, asezandu-se langa mine pe scaun.

Eu&Mami:Neata !

După cateva minute se aude claxonul mașini lui tata care ne anunță că trebuie să plecam.

Ne luam bagajele și ne indreptam spre mașină, ne punem bagajele în portbagajul mașini, și ne urcam în mașină, iar eu abia mă abțin sa nu încep sa chiui. În timpul drumului o văd pe Chanmi ca scrie de zori mesaje si zambeşte incontinuu.

- Cu cine vorbești? -întreb eu încercând sa ma uit în telefonul ei sa văd cu cine vorbește.

- Amm...cu nimeni. - spune ea închizând rapid telefonul.

- ok....-spun eu puțin bulversata.

***Chanmi * * *

De cum am luat biletele l - am sunat pe Kookie sa îl anunț ca ne întoarcem în Seoul. I-am spus ca suntem pe drum,iar el a spus ca ne va aștepta la aeroport. Cum orbesc eu cu el dintro data o văd pe Soyeon ca încearcă sa se uite în telefonul meu sa vadă cu cine vorbesc..dar nu vroiam sa vadă ca vorbesc cu Kookie deoarece vroiam sa ii fac o surpriza așa ca închid telefonul lasand o puțin bulversata.

După cateva minute ajungem la aeroport. ne luam bagajele le punem în hala și urcam în avion asezandu ne la locurile noastre.eu stăteam lângă Soyeon , mama lângă tata.dupa cateva minute avionul decolează. Soyeon își pune capul pe umărul meu , și adoarme, iar eu fac la fel.

*Mai târziu în avion *

- Soyeon! vrei sa mananci?
- Nu , nu îmi e foame.
- ok...stai...tocmai ai spus ca nu iti e foame??? Ești bine?
- Da sunt bine, sunt extrem de fericita si de asta nu îmi e foame.

- ok.

*Peste cateva ore *
* Soyeon *

- AM AJUNS! ! ! ! ! ! - tip eu.
- Ho nebuno, ca speri lumea.
- hopa, scuze sunt entuziasmata.
- stiu , haide sa mergem. Ne luam bagajele și coboram din avion.

Ma uit uimita , peste tot nu îmi venea sa cred ca sunt în Seoul. Cum mă uitam eu peste tot dintr o data simt doua mâini pe talia mea.