A/N: Sper sa va placa noua mea poveste, stiu ca e scurta partea asta, dar va promit ca urmatoarele parti vor fi mai lungi si postate des. Va multumesc pentru ca ati citit acest mesaj. - Luana
Prolog:
Londra
3 iulie 1912
- O sa ramana o cicatrice urata, spuse doctorul, fara sa ridice privirea.
Paul rade stramb.
- Da, dar e de preferat amputarii pe care a prorocit-o doamna Preagrijulie aici de fata.
- Ce gluma buna! pufni Lucy. Eu nu sunt exagerat de grijulie, iar tu... domnule Prostesc-de-Necugetat, lasa-te de glume! Stii prea bine cat de repede se pot infecta astfel de rani, ca sa nu mai supravietuiesti. Nu exista antibiotice, iar medicii sunt cu totii niste carpaci ignoranti.
- Mda, va multumesc frumos, spuse doctorul, ungand rana proaspat cusuta cu o pasta maronie.
Ustura ca naiba, iar Paul cu greu isi putu stapani o grimasa. Spera doar sa nu fi patat sezongul cel bun al mamei lui Lucy, Lady O'connel.
- N-aveti dumneavoastra nici o vina.
Paul observa cum Lucy se straduia sa para prietenoasa, incercand chiar sa zambeasca. Un zambet destul de feroce, dar, la urma urmei, intentia conta.
- Sunt convinsa ca va dati toata silinta, spuse ea.
- Doctorul Harrison este cel mai bun, o asigura Lady O'connel.
- Si singurul..., murmura Paul.
Era, brusc, incredibil de obosit. In infuzia cu gust dulce, pe care i-o preparase doctorul, trebuie sa fi fost si un somnifer.
- Mai presus de toate, cel mai discret, adauga doctorul Harrison.
Bratul lui Paul fu bandajat cu o fasa alba ca zapada.
-Si, ca sa fiu sincer, nu-mi pot imagina ca, in optzeci de ani de-acum incolo, ranile provocate de taieturi si injunghiere sa trateze altfel de cum le-am tratat eu.
Astea sunt primele amintiri ale mamei mele, scrise intr-un jurnal din piele maro, foarte vechi.
Cum mama a murit cu cativa ani in urma mie mi-a dat acest jurnal si in timp ce imi spunea ,,Nu fa greselile mele! Construeste-ti propria ta poveste!'' . Imi e foarte dore de ea si acum imi e si mai greu.Dupa moartea mamei, tata a inceput sa bea mult si nu mai sta prea mult pe acasa, iar eu stau mereu la prietena mea cea mai buna, Bella. E dragut sa stii ca ai pe cineva care iti sustine alegerile si te indruma pe drumul ce bun.
Suntem ultimul an de liceu, iar azi trebuie sa dau cea mai importanta auditie pe care am dat-o vreodata.
__________________________________________
