Jocul măştilor

Fusta servitoarei

Mai strălucitor şi mai dogoritor ca niciodată, soarele îşi făcea simțită prezența din plin. Răcoarea de la umbra copacilor era un dar binevenit pentru oamenii de rând. Munca câmpului părea, parcă, mai aprigă decât până acum, iar lipsa ploii prevestea o iarnă cruntă. În târg, neguțătorii încercau să îşi păstreze produsele proaspete. Cârciumarii erau cei mai fericiți căci în acea după-amiază caniculară, oamenii voiau doar să se răcorească. Şi cum puteau face asta mai bine dacă nu la un pahar de vin împreună cu prietenii?

Curtenii erau secătuiți de căldura în care se afundase Joseonul. Treburile parcă nu se mai terminau, iar venirea pe lume a prințesei aduse cu ea un alt lung şir de treburi. Ok Jeon stătea lângă mica copilă, fredonându-i un cântec de leagân în speranța că aceasta va adormi. Deşi planul ei nu merse cum şi-ar fi dorit, să nască un băiat sănătos, Ok Jeon nu îşi putea dezlipi privirea de la fiica sa, care avea acum o săptămână. Mii de gânduri îi treceau prin cap, dar încerca să le ignore şi să se bucure de putin timp prețios cu Jae Shin.

Împăratul, însă, era îngropat până peste cap de problemele țării. Din cauza secetei, unii dintre miniştri îl sileau să deschidă grânarele regale, pe când alții, îl sfătuiau să țină o ceremonie pentru a aduce ploaia. Primul ministru nu intervenea în discuție. Avea treburi mult mai importante. Cu un nou rege și o regină din clanul ministrului apărării, primul ministru trebuia să își consolideze într-un fel poziția la curte. Așa că îi lăsă pe ceilalți miniștrii să se contrazică, în timp ce el căuta momentul potrivit de a ieși în fața regelui pentru a-și spune păsul.

Regele părea deja iritat de disputa dintre ministrul finanțelor și ministrul riturilor și căuta, cu ochi plini de speranță, un ministru care să iasă în față, să schimbe subiectul. Își duse mâna la tâmplă și oftă zgomotos. Atunci primul ministru ieși la înaintare și făcu o plecăciune. Fața regelui se însenină.

-Domnule prim ministru, ai ceva de adăugat? întreba regele.

-Majestate, spuse primul ministru, discuția asta nu duce nicăieri și deja se face tărziu. Propun să continuăm mâine.

-Ai dreptate, spuse regele fericit că cearta s-a încheiat. Mă voi gândi la această problemă și mâine la prima oră o să vă spun ce am hotărât. Mai ai altceva de spus, domnule prim ministru?

-Să-mi fie cu iertare, majestate, dar aș avea ceva de spus.

-Spune, nu te sfii. Te ascult cu băgare de seamă.

-Majestate, cu toții suntem bucuroși că regatul are o prințesă sănătoasă și frumoasă, începu primul ministru, atrăgând privirile curioase și nedumerite ale mai multor miniștrii. Regele se încruntă și îl ascultă cu interes. Sunteți tânăr, majestate, însă Qingul deja se uită de sus la dumneavoastră. Aveți nevoie de un moștenitor căt mai repede.

-Domnule prim ministru, interveni ministrul apărarii, te auzi ce vorbești? Regina doar ce a dat naștere primului ei copil! Cum îți permiți să contești capabilitatea majestății sale de a da naștere unui băiat!

-N-aș îndrăzni așa ceva. Mă gândesc doar la binele regatului. Dacă împăratul Qingului ne privește de sus, atunci cât mai este până la un atac din partea lor. Majestate, vă rog să nu uitați ca la doar căteva zile de la moartea tatălui dumneavostră, cartea de război a calatoriei în nord a dispărut. Nu putem știi dacă n-a ajuns defapt în mâinile împăratului Qingului.

- Întreci măsura, domule prim ministru! reacționă ministrul apărării. Ochii parcă îi erau scoşi din orbită, începuse să tremure şi se înroşise mai ceva ca un rac. Regele era mai degrabă curios de ce plan ar fi putut concepe primul ministru, aşa că îl lăsă să continue.