Privea ingandurata pe geamul fumuriu al SUV-ului, rugandu-se ca sirul interminabil de serpentine sa se incheie si sa ajunga odata la destinatie. Zona montana pe care o traversa putea fi catalogata drept una pitoreasca, cu privelisti spectaculoase, insa starea de greata pe care o acuza de ceva timp o impedica sa se bucure de calatorie.
Isi privi ceasul, care indica ora 15:37 ; trecuse deja ora pranzului,iar ea nu mancase nimic inca din seara precedenta. Ar fi putut opri la unul din multele popasuri pe langa care trecusera, insa ordinul mamei ei fusese mai mult decat clar: nicio oprire pana la
destinatie, pentru a nu-i facilita o posibila evadare. De parca era vreo criminala in serie cautata de Interpol, nu o simpla adolescenta care nici nu implinise 18 ani.
Un tremur usor ii cuprinse tot corpul, semn ca temperatura din interiorul masinii scazuse cu cateva grade bune datorita altitudinii inalte la care se aflau. Isi indesa mai bine gluga hanoracului pe cap si se cufunda in primul somn adanc din ultimele nopti.
Un urlet al unui animal salbatic, cel mai probabil un lup, o trezi. Clipi des din pleoape, paienjenisul din dreptul ochilor disparand treptat. Afara deja se inserase, iar masina era parcata in fata academiei. In fata, Ramon rasfoia un ziar si sorbea cafea dintr-un termos. Fata isi intinse membrele corpului pentru a se dezmorti, nedumerita:
-De cat timp suntem aici? Intreba ea, in timp ce monstruletii din stomacul ei incepusera sa-si faca de cap din nou de cap, prin niste sunete nu tocmai decente.
-De 3 ore. Pareai obosita, m-am gandit ca ai nevoie de niste odihna ca sa poti rezista. Stii, primele zile sunt cele mai dificile. E mult pana te acomodezi. Ii raspunse acesta, transmitandu-i un zambet incurajator in oglinda retrovizoare. Sunt sigur ca o sa te descurci excelent, Seul.
Satena ii intoarse un ranjet destul de chinuit, apoi incepu sa analizeze curioasa imprejurimile. De la poarta mare cu zabrele de fier, la placa mare de deasupra cu inscriptia " ACADEMIA MILITARA GUK IL ", pana la cladirile inalte, gri, care semanau izbitor de mult cu blocurile unei inchisori de maxima securitate, terenurile pustii si lipsa oricarei forme de vegetatie, totul inspira disciplina si teama. Doua dintre putinele lucruri cu care Lee Seul nu se confruntase niciodata.
Se documentase in treacat despre academie. Desi nu gasise prea multe informatii, stia ca unul dintre cuvintele cheie de aici este " supravietuirea ". Daca fratele ei o facuse, se va descurca si ea cumva.
-Acum e timpul sa cobori, vocea lui Ramon o trezi din gandurile ei. Mama ta te va omori. Nu vrei ture de pedeapsa chiar din prima seara, incerca el o gluma, care din pacate nu o binedispuse pe tanara Inchide-ti hanoracul cand iesi, vantul este puternic.
Majordomul se grabi sa coboare din masina si deschise portbagajul, din care scoase doua geamantane destul de burdusite si un rucsac.
Seul isi lua mobilul de pe bancheta si il strecura in buzunarul jeansilor, apoi iesi si ea din SUV. O rafala de aer rece o izbi puternic, facand-o sa-si stranga bine hanoracul pe langa corp. Ramon ii inmana cele doua geamantane si rucascul, apoi o cuprinse intr-o imbratisare parinteasca. Brusc, lacrimile care pana acum refuzasera sa iasa, incepura sa curga necontenit pe obrajii ei inghetati. Langa Ramon nu-i era rusine sa planga.
- Nu sari peste mese. Dormi bine. Invata si da-ti silinta. Respecta regulile. Nu te incurca cu baieti periculosi, si, mai ales, fii tu insati in orice situatie. Stii ca tot ce ti se intampla acum e spre binele tau. Amandoi stiau ca asta e unul din momentele de genul " trebuie sa fim puternici ", insa niciunul nu isi putea stapani prea bine emotiile.
- Am inteles, mosulica, asa ca pleaca sau vei prinde radacini de iarba batrana pe aici!
Ura despartirile, iar Ramon nu o ajuta deloc.
-Sa ma suni des, mai mormai majordomul inainte sa se urce in masina.
-Iar tu sa ma vizitezi si sa-mi aduci dulciuri, mai adauga fata,insa masina deja
demarase in tromba. Spera doar ca dragul ei majordom auzise ultima replica, mai ales partea cu dulciurile.
Se intoarse spre cladirea gri-verzuie ce parea a fi aripa principala, cu cate un troller in fiecare mana. Isi lua cea mai hotarata mina posibila si avu grija ca piciorul cu care calca primul in curtea academiei sa fie cel drept.
"Hai sa supravietuim, Seul ! "
***
Oricat era ea de Lee Seul, coridoarele erau toate perpendiculare, salile identice si holurile pustii, iar ea trebuia sa gaseasca biroul directoarei in maxim 10 minute, altfel urma sa doarma in gerul montan de afara, impreuna cu indisciplinatii care erau pedepsiti. Linistea era mormantala, semn ca toti erau la cantina pentru cina, deci slabe sanse ca vreun ratacit sa treaca pe-acolo ca sa poata intreba.
Obosita, se opri in mijlocul holului lasand valizele pe jos. Stomacul o deranja puternic, plus o stare de ameteala care se instala in corpul ei si asa slabit de lipsa hranei si a hidratarii corespunzatoare din ultimele 24 de ore. Ingenunche pe podeaua rece si rasturna continutul rucsacului, bajbaind dupa flaconul cu pastile.
-Pe astea le cauti? Auzi o voce barbateasca, apoi simti o mana care ii apasa recipientul in palma. Esti in regula ?
Se gandi ca starea ei de rau era destul de evidenta, necunoscutul dandu-si imediat seama de ce are ea nevoie.
Privi in sus spre baiatul care o ajutase. Era inalt, cel mai probabil peste 1,80 m, parul blond si des si chipul luminos. Purta un tricou alb simplu ce se mula perfect pe abdomenul lucrat si o pereche de pantaloni de trening gri, care ii cadeau demential pe solduri. Un adevarat Adonis. In alte circumstante, ar fi salivat la muschii bine conturati si la trasaturile lui frumoase, putine fiind situatiile in care un asemenea baiat ii dadea ei atentie.
-Sunt ok. Se chinui satena sa ii raspunda cu ultimele ramasite de putere. Ai putea te rog sa-mi spui unde este biroul ma.. pardon directoarei Lee?
Il cauta din nou cu privirea, insa acum erau doi ca el, care pareau ca o privesc ingrijorati. Simti cum vlaga i se scurge usor-usor din corp, brobonele reci de sudoare traversandu-i chipul incins, iar mainile incepura sa-i tremure usor. Wow, cei doi devenisera trei!
-Esti Lee Seul? O intreba acesta, in timp ce se apropie de ea si ii oferi un umar drept sprijin. Cu toata ameteala, putea sa jure ca avea cea mai sexy voce pe care o auzise vreodata. Inspira lung, in cautarea aerului atat de necesar, inhaland odata cu oxigenul si parfumul lui. Mirosea a mosc si inca ceva. In mod normal ar fi interesat-o de unde ii cunoaste numele si de ce e atat de dragut cu ea, insa era complet vrajita de el si de caldura protectoare pe care o emana. In adancul inimii era extrem de fericita ca nu o ignorase si ca dorea s-o ajute. Probabil arata ca o tomata lesinata de ii atrasese atentia. Macar spera sa o considere o tomata sexy.
Aproba incet din cap.
-Si tu esti? Reusi fata sa adauge, inainte ca imaginea sa se blureze si sa piarda orice urma de control asupra propriului corp.
-Tao. Huang Zi Tao. Auzi raspunsul ca prin vis, in timp ce totul devenea negru, iar ea cadea cu capul pe pieptul cald al frumosului chinez.
Hehehe Tao. Stiu ca sunt la inceput de drum, asa ca va rog din inima sa lasati o parere, sa stiu daca v-a placut sau nu:)) Si va multumesc mult mult mult de tot celor care cititi♡
Pupici:***
