Cand stelele cad...

216 16 12
  • Dedicat lui Bunicul
                                    

Hey lume....pe cinci,de dimineata,s-au facut sase ani de la moartea bunicului....pe asta ti-o dedic tie,mosule!

De acolo de sus,din ceruri,stiu ca esti cu mine...pastreaza bine niste clementine,caci desii tin la tine,n-am de gand sa te urmez prea curand :) Mai e inca nevoie de mine,cel putin asa cred.

*******************************************************************************************************************

Ploaia rece ca gheata cadea pe umerii mei . Si totusi ,eram acolo ,nemiscata ,nepasaandu-mi de ploaie . Trecusera sase ani....cand dracu' au apucat sa treaca ?

Ma pierdusem in ganduri ,in fata crucii de granit . Poza din tinerete ,a bunicilor mei ,trona in alb-negru intr-un mic cerc cu rama aurie in mijlocul crucii .

Mesajul trist ,atat de comun ,era sculptat in piatra rece .

"Aici se odihneste Badea ,plecat dintre noi prea devreme..."  si dedesubt ,un locsor gol pentru cand va venii timpul sa plece si ea alaturi de ingeri ....

Pic ,pic ,pic . Ropotul asurzitor al ploii spargea trista tacere ,nemodificand insa atmosfera cimitirului : tristete ,melancolie ,resemnare . Clopotele distante ale bisericii batura . Incepea slujba de seara .

Cu o miscare mecanica ,las cele doua flori din mana in vaza de langa crucea scaldata de ploaie aidoma unei fete scaldate de lacrimi ,si ma rasucesc ,murmurand un adio .

Pasesc pe alea cu piatra cubica ,si ies pe poarta cimitirului . Imi amintesc putine despre bunicul...foarte putine . Dar nu conteaza . Mi-a fost tata ,din cipa in care cel adevarat a deci sa plece si sa-si vada de viata ,pana in clipa in care ciroza l-a rapus .

Se intuneca ..... noapte ? Noapte e mereu in sufletul meu...Nu-mi era frica . Nu-mi era frica de pericol ,de bubuitul tunetelor ori de orbitoarea lumina a fulgerelor...nici de noapte ,nici de moarte...

Ploaia se opreste ,iar eu urc scarile casei bunicii . Nu era acasa ,evident . Nimeni nu mai era acolo din acea fatidica zi . Urc treptele prafuite pana in camera mea . Uda de ploaie ,mai curat din praf . Privesc cerul : luna incepe sa iasa din nori . Zambesc ca pentru mine ... caut prin dulapul din camera alaturata ceva din ce lasase bunica in urma ,nu conta ce .

Ma schimb ,si ma asez in vechiul meu pat ,inca comfortabil ,privind luna si stele prin fereastra asezata paralel . O stea cade .... o stea cade !

"Cand stelele cad ,inseamna ca oamenii mor . Cand ele stralucesc ,ei se nasc ." Asa spunea bunicul .

 - Atunci ,prostutule ,de ce stralucea o stea asa tare cand tu ai murit ? Nu era aia steaua ta ? zambesc ,intreband cu glas incet  ,fantoma care inca mai bantuia locul si sufletele fostiilor locatari ...

Cand stelele cad...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum