Umbra din mine

Capitolul 1

Eram cu mama mea in bucatarie. Imi amintesc cum stateam la masa si imi daduse plastelina sa ma joc pentru a ma tine ocupata in timp ce ea facea ceva de mancare.

- Rania , hai sa ne jucam cu plastelina.

- Haaaiii. ~ Am venit repede si foarte incantata.~

*Geam spart *

- Rania, sa stai aici pana vine mami si te ia! Ai inteles? Nu te misti de aici indiferent ce auzi. Clar?, spuse femeia nervoasă si inacelasi timp si speriata.

- Da mami, am raspuns speriata cand o vedeam pe mama agitata.

**********

*In timp ce se indrepta spre zgomotul auzit formeaza la 911*

- Politia, care este problema?

-Cineva a intrat la mine in casa, sunt doar cu copilul, va rog veniti repede la adresa Street Central 13, nr 8.

******

- Cine e? ... Voi cine sunteti?!

*Erau 2 tipi, inalti, masivi. Unul dintre ei ii face semn celuilalt*

- Ia mana de pe mine!

In nici 5 minute crima este deja savarsita. Femeia este intr-o baie de sange intre holul dintre bucatarie si living. Copila este ghemuita in dulapul de sub chiuveta, astepta ca tatal ei sa vina acasa mai repede. Insa ceea ce nu stia ea este ca tatal ei era deja mort in masina la numai cateva strazi mai jos.

Criminalii aud din departare sirenele masinilor de politie si dispar. Copila iese din dulap, isi vede mama macelarita zacand pe podea. Era speriata si nu intelegea de ce mama ei nu se mai ridica de acolo. Ajung si politistii care o gasesc pe biata copila plangand.

*****************************

~ 12 ani mai tarziu~

"Simt un gol imens in inima mea.. Si stiu ca acel gol nu poate fi umplut fiindca parintii mei nu se vor intoarce niciodata inapoi din cele 4 scanduri. Nu cred ca trece o zi in care sa nu ma gandesc cum ar fi fost cu ei in viata..

Mai sunt 8 luni si vine in sfarsit majoratul meu, vreau sa iau singura propriile decizii, nu mai vreau sa ascult de " familia " mea. Nu i-am vazut si nici nu am sa-i vad vreodata ca o familie.

Pur si simplu ma tem de ei.. nu stiu de ce dar o fac, si e greu sa ma prefac ca totul este ok. Zace in mine o ura de nedescris dar nu pentru toata lumea, doar pentru anumite persoane pe care le vad parsive si care ar face si varsare de sange pentru a obtine ceea ce vrea.

Voi va temeti de ceva foarte rau in care sa va inghete sangele in vene?Eu da, ma tem de sange, si nu este o teama oarecare, este ceva pe care chiar nu pot descrie, nu imi este frica ca frica unei persoana normala care nu se poate uita cand i se ia sange sau ceva la fel de banal."

**********

*cioc-cioc*

- D-soara Rania, va rog sa coborati la masa in 5 minute. Grabiti-va sa nu intarziati la scoala.

- Bine, sunt gata. O sa cobor imediat.

***

In timp ce cobor scarile o observ cu coada ochiului pe matusa mea cum ma analiza din cap pana in picioare.

- Buna dimineata ,matusa.

- Buna dimineata, scumpa mea. Cum ai dormit?

- Pai, destul de bine. ~ schitand un mic zambet~

- Dupa ce iesi de la scoala vezi ca o sa fi asteptata de sofer ca sa te duca la psiholog.

- Din nou? Pentru?

- Ai inceput din nou sa ai acele cosmaruri, te am auzit in mai multe seri ca vorbeai in somn si imi fac griji pt tine.

- Aaaa, dar e ceva trecator.. sunt doar niste cosmaruri.. Nimic grav. In fine (in timp ce ma ridic de la masa), eu trebuie sa plec. ~Imi iau rucsacul si plec grabita sa evit discutia~

"Nu imi place sa se aduca vorba despre cosmarurile mele, am mai fost in trecut la psiholog si nu e o placere, cel putin in acel loc... Mai mult, simt ca imi incuie capul , parca ar vrea sa uit ceva.

Am ajuns in sfarsit la scoala. Nici in acest loc nu ma simt prea bine. Toti vor sa profite de mine din cauza statutului meu social, dar am 2 prieteni pe care stiu ca ma pot baza indiferent de situatie si mai ales ei ma plac pentru ceea ce sunt."

- Hei, v-ati mai gandit? ~ ma asez in banca din spatele lor~

- Da, mi se pare o idee buna, putem face asta, nu avem ce pierde din asta.

- Si noi suntem de acord.

"Toata ziua la liceu a fost o zi obisnuita si plictisitoare unde toti se mananca intre ei, plini de superficialitate si falsitate si mai ales " piciponteala". E greu sa mai gasesti o persoana care sa iti fie PRIETEN in adevaratul sens al cuvantului dar poate nici atunci. Defapt prietenie nu exista, doar ca depinde de persoana cand va decide sa te tradeze si cum te va trada.

Plecam de la liceu, evit masina care ma astepta in fata liceului si plec cu prietenii mei la o casa darapanata, adica casa unde am locuit inainte (prietenii mei nu stiu nimic despre acest detaliu, nu cred ca este bine sa le zic sau cel putin sa le zic acum).

Coboram din autobuz si ne indreptam spre casa, cand o vad prietenii mei chiar raman uimiti, deoarece arata de parca ar fi mai veche de 30 de ani, desi nu este. Intram in casa si vedem inca banda de politie ramasa prin casa chiar si urmele de sange inca se vad chiar foarte bine de parca abia s-a uscat.

- Totusi nu ne-ai spus de unde stiai ca aici s-a produs o crima?

- Am si eu sursele mele, nu mai conteaza acum, hai sa ne uiatam prin jur, poate gasim ceva interesant sau care sa ne atraga atentia.

- Stiti la ce ma gandesc eu ? Oare exista viata dupa moarte? Adica persoanele care au murit aici oare mai sunt aici defapt?

- Ai inceput sa iti folosesti capul ?

- Hai sa imi dau eu cu parerea daca voi nu spuneti nimic, eu cred ca exista, poate ei se uita acum chiar la noi. HEIIII NE VEDETI ???

Toata lumea radea pe fundal.

- Hai ca esti nebun de-a binelea.

************

"Mai mergem sa ne uitam prin casa si deocata imi sare ceva in ochi. Ceva ce nu ma asteptam sa gasesc, si totusi ce cauta aici ? "