Totul era la pamant . Dupa oprirea viscolului si gerului , ramansese numai ramasite din tot ce fusese odata frumos . Cu totii stateau inautru . Cand deodata Wister se suzise apropiinduse spre pestera . Erau speriati .
Vider:Bravo noua , i-am dat puiului in bot de mic !
Sila:A da , sigur , o sa-l speriem de o sa-i sara inima .
Delfi:Inima care la noi in piept nu va mai bateadata stam si ne uitat la un necunoscut .!
Derek:Fiti calmi , nu se va intampla absolut nimic .
Wister intrase in pestera in care lupii -i stateau in cale . Stateau in fata lui maraind la el . Atunci aceasta o luase la fuga , plin de mania care le-o provocase acestia .
Trecusera prin asta cu bine impreuna .Credeau ca nimeni nu-l va crede pe nebun ca a vazut lupi albi .
Iarna era pe duca , se apropie buna primavara care inverzea totul si il aducea pe mandrul soare cu care incalzea tot pamantul .
Acum cu toti puteau parasi pestera si puteau sta in salbaticia in care se simteau liberi .
