Ti-am gasit sarutarile caste
ascunse intre faldurile inocente
ale asternuturilor de matase
ce-au adapostit complice
libertatea salbatica de-a fi eu,
pe cand tu erai doar
zbor de libelula, ratacit
intr-o sala de bal...
Dantuiau ielele noptii, frenetic
si noi pluteam
purtand o floarea soarelui
la butoniera sufletelor de gala...
Si tu imi spuneai cat ai vrea
sa-ti incalzesti surasul
in jarul vorbelor mele de matase...
Apoi ai plecat pentru o eternitate .
Sa te mai astept
in secolul asta muscat de hiene
si bolnav de tristete ,
la cumpana orelor albe
din fiecare noapte ?
Sa te mai astept ,
acum cand simt aprig
pe umarul dezgolit al gandului ,
muscatura iernii
din tacerile tale ?
