Gura Diavolului |YAOI| ||BOYXBOY||

11.

M-am trezit, si l-am privit socat pe cel ce ma injunghiase.
-Ngh... T-termina, Yato! ii zic eu rosu la fata.
Imi atingea intentionat alunita, in timp ce ma bandaja.
-Scuze... a spus el, incetand din a-mi mai atinge alunita, si terminand din a ma mai bandaja.
-Ar trebui sa-ti ceri! zic eu nervos, ridicandu-ma brusc in picioare, cazand la loc si incepand sa tip.
-Scuze, chiar nu am vrut!! a zis el, intinzandu-ma. Acum, respira usor, si nu mai face miscari bruste, altfel vei pierde mult sange! spuse, ferindu-si privirea.
-De ce?
-De ce ce? intreaba el nedumerit, in continuare cu capul plecat.
-De ce m-ai injunghiat prostule?! Tu crezi ca te voi mai iubi dupa ce ai facut?!
-Stai, adica... M-ai iubit?! spuse el, zambind.
Atunci ii dau un pumn cu toata forta pe care o mai aveam, fata rotindui-se la 180 de grade.
-Nu este vorba de asta!! zic eu, lacrimi curgandu-mi din ochi. De ce m-ai injunghiat ,huh?! Raspunde!!
-Fiindca... Nu vroiam sa creada acel Makoto ca sunt iubitul tau! Vreau sa creada ca sunt ceva criminal, fiindca vreau sa vad de ce este in stare! spuse, zambind.
-Chiar doare, stii? Si al dracului de tare! zic eu, tinandu-ma de rana.
-Chiar regret! Te iubesc asa de mult, incat nu stiu ce sa mai fac! spuse, strangandu-ma in brate, incepand sa plang.
-Doare... zic eu, intorcandu-ma, si raspunzandu-i la imbratisare.
-Ce doare? Te strang prea tare? intreaba, incepand sa ma elibereze din imbratisare.
-Nu e asta... Inima... Aia doare... zic eu, incepand sa plang.
-Chiar nu vreau sa fii furios pe mine! Te iubesc asa mult, incat... Nu stiu... Ce mai pot face... a spus, incepand sa lacrimeze si el.
-Tu de ce plangi? il intreb eu, dupa ce mi-a mai trecut.
-Stii ce nu am auzit eu vreodata sa-mi spui? a spus, privindu-ma cu lacrimi in ochi, si zambind.
-Ce?
-Ca ma iubesti!
Atunci m-am facut rosu la fata, si mi-am ferit privirea de a lui.
-Pot s-o iau ca pe un "da"? a intrebat, apropiindu-si ochii aurii de cei albastrii ai mei.
-D-da... am soptit eu.
-Hm? Nu te aud!
-T-te i-iubesc! am zis eu, ferindu-mi dupa privirea de a lui.
-Mai ai de lucrat la asta, dar ma bucur ca esti capabil macar sa pronunti cuvintele! spuse zambind. Te vei acomoda...
-Sper... am soptit eu.
-Hm?
-Ah, nimic! am zis eu, dupa punandu-mi capul pe umarul lui.
-Ce as vrea sa te--!
-Nup! Daca vei incerca "sa ma", o sa imi deschizi rana!
-Tsk, prost mai sunt! a spus, dandu-si o palma peste frunte.
-Lasa, macar imi mai odihnesc si ei fundul! zic razand, dupa care gemand de durere. Haha, se pare ca doare chiar si cand rad! am spus, lasandu-ma pe el. Ma lasi sa ma odihnesc putin?
-Sigur. a zis zambind. Somn usor!
-Uh-huh... am zis eu, inchizand ochii.
Deodata, mi-am amintit de Makoto si Tayoko.
-Dar Makoto si Tayoko...?
-Stai calm, ii voi aduce si pe ei!
-Sa nu-i ranesti!
-Nu, stai calm! Uite, dormi aici. spuse, punandu-ma pe o canapea ce imi parea cunoscuta.
-Huh? D-dar cum am ajuns acasa?
-Am fugit cu tine inspre casa ta...
-Ah... am zis eu. Deci asta era... Imi parea cunoscut locul... zic chicotind.
-In fine. Ma duc dupa ei, ok? Tu doar stai si odihneste-te! Ok?
-Ok, ok! zic eu, intinzandu-ma usor pe canapea. Va astept!
-Bine! spuse el, iesind pe usa.
-Huh... Sper sa nu fie panicat Makoto... Tipul asta chiar ma place... Serios acum, chiar am nevoie de un animal de companie cu care sa vorbesc! zic chicotind, inchizand ochii.