•REÎNTÂLNIREA•

21 1 2
                                    

Bun, deci nu v-am spus ceva despre trecutul meu, în primul rând, am fost îndrăgostită prin clasa a VI-a de un băiat, părea arogant, misogin, bătăuș, bad-boy, fuckboy(nu acum pe bune), si etc, dar ceva mă atrăgea la el... Dar nu stiu ce... In fine, probabil sufletul lui
Bă, si ce credeți ca am făcut?
Mă duc eu fain frumos în cameră la laptop, si îmi fac curaj sa ii trimit mesaj pe facebook, si așa am ajuns să vorbim timp de 3 ani, în care am aflat multe lucruri atât despre el, atât el a aflat multe lucruri despre mine, iar prin clasa a VIII-a am început să ne certăm mult mai des, apăreau "dusmancele mele"  si se dădeau la el, si mna...
Iar înainte de banchet, i-am spus absolut tot ceea ce simt despre el, si am continuat să vorbim până la începutul clasei a IX-a.
Numele lui este Daniel, un băiat saten, cu un șarm aparte, cu niste ochi caprui închis, of, Doamneeee, nu se poate, sper ca încă nu il plac, offf, mă înșel, fuck.
Așa să continuăm despre el
Este sensibil, amuzant, fuckboy cum am zis mai în sus, ii plac mașinile, se pricepe la lupte, iubește sportul, are niste părinți geniali, chiar îi iubesc❤ (ce naiba am zis?????)
În fine, si ce este cel mai important, a ținut la mine, nu serios, a tinut, si asta a fost ciudat... Aaa, da plus ca are un abdomen, niste mușchi, si niste pătrățele de mori ( din nou, sunt nebuna)
Buuuun, deci asta e băiatul visurilor mele, ce sa zic... Sper ca nu o să îl mai văd niciodată
Speeeeer

Mă îndrept grăbită către un supermarket, voiam să îmi cumpăr niste ciocolata si câteva produse de îngrijire, imediat ce am terminat cumpărăturile, mă îndrept spre casa, când un grup de băieți s-a apropiat de mine...

-Ooooo, buna papusă!  Unde mergi așa grăbită? Hă? Si încep să pună mâna pe mine
-Lasati-ma în pace!!!  Mă duc acasă, luati-va mâinile după mine, acum!
-Si dacă nu vrem? In acel moment am primit cea mai dureroasă palmă pe care am primit -o vreodată, am simtit, cum o să cad si o sa lesin, dar, am izbucnit în plans, iar matahelele mi-au luat pe sus
-Ajutooor! Spuneam eu, începând să tip, cât mă țineau plămânii
-Taci, fă!
-Nu mă lua cu fă, tu pe mine, da? In acel moment am fost aruncată pe jos, si lovita cu bestialitate, încercând să îmi acopăr fata cu mâinile, am fost lovită fix în arcada, am început să plâng, si vedeam în ceață absolut totul din jurul meu
-Ajuuu...tttt...ooo..rr! Spuneam eu cu lacrimi în ochi, încercând să îmi acopăr fata
Dintr-o dată o voce groasă s-a auzit, era o voce cunoscută, nu îmi vine să cred... Era..era..era.. era el, marea mea iubire, Daniel
-Lasati-o în pace! Spunea el pe un ton destul de serios
-Si dacă nu vrem?
Iar, Daniel, i-a lovit puternic pe toate matahelele în zona maxilarului, provocandu-le o durere, destul de mare
-Esti bine? Si se apropie spre mine, si se uita cu niste ochi foarte mari, si strălucitori la mine
-Nuuu! Spun eu plângând
Apoi am simțit cum bratele lui puternice mă cuprind, si am fost luată în brațe pe sus
-Mergem la cea mai apropiată farmacie, o să îți dezifectez rănile iar apoi le voi  bandaja
-Multumesc, mult de tot, dacă nu erai tu...
-Nu ai pentru ce, Elena!
-Stai de unde ai știut că eu sunt?
-Hmmm, încearcă să îți mai schimbi frizura, culoarea ochilor, iar ochii aceia mari ii pot recunoaște de la o posta
În acel moment am simțit cum obrajii îmi devin roșii, si am simțit un ușor sentiment de fericire, având chiar și fluturași în stomac, si mi-am repezit privirea în asfaltul ușor umed
Mi-a ridicat bărbia, si am văzut din nou acei ochi, of, Doamneeee
-Hmm, cred că ai nevoie de mine mai des! Spune el chicotind
-Hmmm, nu prea cred, spun eu puțin rușinată, de întrebarea aproape perversa
Apoi s-a îndreptat cu repeziciune spre farmacie, unde a cumpărat câteva bandaje, apa oxigenata si câțiva plasturi si a început să îmi dezifecteze rănile și să le bandajeze
-Auuuuuuu! Spuneam eu. Mă doare!
-Imi pare rău! ii puteam citi dezamăgirea pe fata
-Hmm, îți mulțumesc mult de tot, ju stiu cum sa îți mulțumesc, dar dacă vrei ținem legătura..! iar apoi îmi îndrept ușor privirea către asfaltul rece
-Daaa, normal! Spune el zambind.
Mi-a oferit mâna ca un adevărat cavaler ceea ce a fost mereu, doar a fost crescut de o regină (mama lui)
aseaza ușor pe bancheta din spate, si ma duce fix în fața casei mele
-Multumesc... Dar de unde știai unde stau?
-A, Pai uite, aici telefonul si cheile de la casa, si te-am mai văzut prin zona, si nu știam dacă ești tu, da sau nu, si mna
-Multumesc! Apoi drept mulțumire, ii ofer un ușor pupic pe obraz
-Ooo, mulțumesc, ma simt flatat,spune el chicotind
-Vai, am spus eu râzând! Acum noapte buna, îmi e somnic și încă mă doare capul
-Noapte buna, pitico!
Când am auzit acel cuvânt "pitico", m-am enervat la culme
-Nu sunt pitica! Nu e vina mea că ai tu aproape 2 metri, daaa?
-1,85 ! Spune el contrazicând- mă
-Tot aia!
-Noapte buna, Elena!
-Noapte buna si tie, Daniel!
Când am intrat în casă, am văzut că încă, masina lui cea neagră încă nu plecase, si am hotărât să mă duc să îmi fac un scurt dus
După dus, am îmbrăcat cele mai comode pijamale cu ursuleți, si am strâns puternic în brațe minionul meu de plus, si am adormit

   ~Niciodată să nu spui niciodată!!~

Daniel:

Daniel:

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.


P.S: Sper să vă placă, si va mulțumesc!  ❤❤

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Sep 07, 2016 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Niciodată sa nu spui niciodatăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum