Au trecut 2 ani de când mă lasasem de taiat ,până ce mă mutasem la alta scoala...toti mă faceau satanista la scoala aia doar pentru ca ascultam rock,toti ma faceau ciudata pentru ca nu eram atat de falsa si populara ca ei,dar eu nu i-am bagat in seama,pana m-au enervat atat de tare,si mama la fel deoarece zicea ca nu am ce face cu muzica in viata,insa daca nu era ea eu acum eram moartă..mama ma facea depresiva..a vrut sa ma duca la psiholog dar am refuzat..mă certam cu ea mai mereu si fugeam de acasa,iar daca i ziceam ce am pe suflet ea imi facea scandal..ce era sa mai fac? Mi-am luat o lamă in mana si mi-am scris pe mana stanga"Depresie'' am scris asta special pentru mama.
Iar pe mana dreapta"Perfecta"
Ceea ce nu voi fii niciodată.
Nu inteleg de ce,dar imi placea foarte mult sa vad sangele cum curge
Sa vad cum sufar,oare devenise o obsesie sa ma tai? De fumat nici nu mai zic..la urma urmei sunt un nimeni,deci nu conteaza viata mea.Nimeni nu mă putea ajuta,nici cea mai buna prietena,care,eu cand plangeam ea ma facea emo si râdea..
Dar de ce nu pot sa am o viata normala? De ce nu pot fii ca restul copiilor? Atatea intrebari dar nici macar un raspuns
Inima imi batea din ce in ce mai tare,simteam cum pumnul strabate peretele,si simteam cum ma inec in fumul tigarii
Dar..singura speranta ma tinea in viata...de a face ceva din muzică,de a schimba multi oameni.
