Inceputul

173 1 0
                                    

Toamna. Vara s-a dus de mult si odata cu ea persoanele isi arata adevarata fata. Soarele acoperea caracterul fals al oamenilor si marea albastra inghitea cu totul fiecare minciuna spuna.
Am ales sa cred in persoane care plecau de langa mine asa cum se scurgeau firicelele de nisip din palma. Repede si ireversibil.
Ramaneam socata de caracterul prost si plin de egoism al unor persoane pentru care probabil as fi dat totul.
Viata imparte totul atat de egal incat este adesea asemuita unui judecator neinfluentabil.
-Biletele la control!
O voce groasa a unui barbat durduliu cu chelie si camasa albastra ma trezeste din vis. Era un vis alb. Vedeam ceea ce traisem.
-Studenta in Bucuresti?
-Da!
Sunt studenta in anul doi la psihologie. Am adorat mereu psihologia: nu pentru ca este ceva impresionant prin descriere, ci pentru ca dezvolta mintea omului atat de mult incat acesta ramane fascinat mereu.
-Buna, este liber?
Un tanar destul de atragator se aseaza langa mine. Este greu sa nu observi doi ochi mari si albastrii si un zambet prietenesc.
-Desigur.
-Ma numesc Daniel!
-Katherine, incantata!
Privirile se scurg rapid si devin din ce in ce mai dese si din cand in cand ramase pe coada ochiului.
-Este cu adevarat cald.
Spuse tanarul, ridicandu-se pentru a deschide geamul. Venele sale adanci se remarcau inconfundabil pe acele
brate puternice, iar tricoul gri si mulat permitea o perspectiva mai ampla asupra corpului bine lucrat.
Furam priviri inocente si pline de interes.
-Banuiesc ca tu ai oprire Bucuresti Nord.
-Cum se stii? Scrie pe fata mea? Ramasesem uimita de capacitatea acestui baiat de a ghici locatia in care ma indrept.
-Ai un aer misterios si sigur esti studenta.
-Misterios? Sunt doar ganditoare.
-Iti place sa observi. Dupa cum vezi si eu tot acolo ma indrept. Student de asemenea in anul 3 la Drept International.
-Interesant.
-Tu?
-Eu?
-Cred ca esti anul doi..
-Asa este..cum se stii?
-Speram sa nimeresc.
Chicotesc usor cand vad interesul acestui baiat asupra viitorului meu.
-Anul doi la Pshihologie.
-Frumos. O fata si desteapta si frumoasa.
-Te rog..complimentele nu sunt cam rapide?
-Asa am crescut.
Scoate incet tigara elecronica si incepe sa traga cateva fumuri din ea.Miroase a vanilie.
Ma uit fascinata la fumul pe care il scoate din gura aceea mica si perfecta.
Timpul trece destul de repede si ma aprofundez in muzica si ganduri. Ma mai uit pe furis la el. A adormit.

Un zgomot puternic il trezise: am ajuns in Bucuresti.
-Sa te ajut!
-Ma descurc.
-Insist.
Imi coboara bagajul si ne indreptam amandoi spre statia de metrou.
Il astepta o fata. O tanara destul de aroganta din vedere dar si din fapte.
-Este iubita mea.
-Este..draguta.
Raspund cu ezitare.
-Cred ca te descuri de aici.
-Da.
Nu termina bine de spus fraza ca fata sare pe el ca o lipitoare. Parul scurt si blond, buzele un roz aprins si pielea cafenie nu imi inspira deloc sinceritate. Nici macar hainele scurte si mulate.
-Sa ai o zi buna!
Spun si ma indepartez linistita. De ce imi ramase in schimb imaginea lui intiparita in minte?
Ma urc in metrou si abia astept sa ajung la apartament. Un dus cald si relaxant urmat de o carte buna era sfarsitul perfect al unei seri.

Era trecut de noua, si eu ma gandeam in continuu la Daniel. Avea acel ceva ce multi nu il au. Ceva ce te atragea intr-un mod frumos. Ceva ce nu te lasa sa il uiti si nicidecum sa schimbi. O privire calda si totodata incitanta.
Acest baiat era exact tipul care nu ti-l mai poti scoate in cap. Pe care il vrei si nu regreti.
Iubita lui..
Nu una tocmai placuta, insa gusturile se schimba. Am un zambet pervers si plin de idei.
Daca ea nu il merita am sa il merit eu. Ne intalnim cumva si la o mica cafea.
Somnul ma fura si fara sa imi dau seama ma trezesc la trei dimineata, le canapea, cu cartea pe cap si intr-un tricoul lung si boxeri. 
Parul usor ondulat si lung imi atarna in voie si nu ma obosesc sa il prind. Ma ridic si ma pun in pat cu speranta ca il voi vedea.

Carte noua:* lasa-ti comentarii si idei. va avea multe detalii incitante asa ca votati daca vreti:)

Te vreau!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum