Am vorbit ore intregi la telefon. Curgeau mesaje dupa mesaje si sentimentele se inteteau.
-Cum te atrag?
-"Asa..prin felul tau de a fi. Te lasi greu si totodata ma indemni sa te vreau din ce in ce mai mult si innebunesc cand nu pot sa te vad. Mi-ai ramas in minte. M-ai facut sa tremur si sa te vreau!".
-Esti un dulce!, spun atingandu-mi usor trupul. Si tu ma faci sa te vreau si nu pot sa ma opresc din a te visa. Simt ca esti langa mine.
El era un baiat atat de dulce si totodata rau. Ma fce sa il vreau si eu chiar il vreau.
-"Vreau sa te vad..pot trece pe la tine?"
-Da. Stii adresa nu?
-"Cum sa o uit?".
Inchid telefonul si ma duc sa ma pregatesc. Ma imbrac frumos si imi dau cu un parfum dulceag si persistent. Astept nerabdatoare sa il vad.
Nu trece nici 30 de minute ca este la mine.
Il iau in brate tare si il sarut, muscandu-i usor buza inferioara lasandu-i urma dintilor mei.
-Musti nu gluma.
-Si imi place.
-Stiam.
Ma ridica pe sus si simt cu plutesc invaluita de dragoste. Oare chiar el sa imi fi picat cu tronc?
-Ce ai vrea sa facem?
-Ce vrei tu. Ma multumesc sa te stiu fericita.
-Cum ar fi sa plecam la o plimbare lunga?
-Daca asta vrei, asta facem.
Ma sarura usor si simt cu mi se taie resoiratia. Cand imi mangaie parul pur si simplu innebunesc, gandindu-ma cum era totul inaintea lui.
Iesim din casa si mergem in Herastrau. Un parc frumos, cu un lac superb. Este un cadru romantic invaluit de oameni care vin sa se simta bine.
Ma tine de mana si imi arunca usoare priviri pline de tandrete. Oare cine credea ca ajung sa ma indragostesc de cineva pe care l-am cunoscut in tren? De care nu stiam nimic. Si nu era nimic. Acum e totul. Cum? Cum s-a intamplat?
-Esti asa ganditoare mereu?
-Nu, doar ca..am ramas prinsa in ganduri.
-De ce? Nu esti fericita?
-Ba sunt! Sincer. Insa e ciudat cum ne-am intalnit..acum e totul perfect.
-Hai zambeste-te!
O vata de zahar roz si niste floricele cu caramel indulcesc atmostfera. Ma uit la el si il admir.Pare atat de ireal si totusi este real.
Plimbandu-ne, seara ne invaluie incet. Mergem in Centrul Vechi pentru a ne relaxa putin.
-La Bonita?
-Nu spuneai ca iti placeau telenovelele spaniole? Acum te poti bucura de ritm!
Este atat de amuzant si privirea lui inocenta ma face sa uit unde sunt.
-Cred ca imi iau ceva de baut.
-Tequila?
-Nu am incercat pana acum, spun rusinata.
-Incerci acum. Doua tequila va rog.
Glumele lui in combinatie cu tequila ma ametesc. Simt cum sunt imbratisata si inchid ochii incet. Deodata buzele noastre se contopesc si timpul se opreste in loc tacut.
-Crezi sau nu, te iubesc! Kath, ce mi-ai facut?
-Nimic, surprinzator nu ti-am facut nimic.
-Modestia nu te lasa, nu-i asa?
-Daniel..
Nu apuc sa ii rostesc numele ca deja ma saruta. Si ce senzatii imi provoaca..uit de mine, uit de tot!
-As vrea sa adorm langa tine, sa ma joc in parul tau si sa te iau in brate toata noaptea.
-Si ce te-ar opri?
Deja tequila imi da putin curaj si parca este o idee buna, nu? Nimic pervers, doar imbratisari dulci.
-Poate ca nu vrei, poate ca nu ti-ar placea.
-Sa fiu alintata? Chiar esti glumet!
Isi lipeste fruntea de a mea si incet ma strange in brate.
Ramanem cateva minute sa platim si dupa mergem la apartamentul lui.
Este o zona luxoasa, scumpa si extrem de frumoasa. Intram in apartament si raman uimita de marimea acestuia.
-Tu stai aici singur?
-Parintii mei sunt plecati cu niste afaceri cateva saptamani..dar cu sau fara ei nu este mare diferenta.
-Este asa mare..asa spatios..
Ma simt ca un copil mic intr-un magazin cu jucarii. Vreau sa vad tot, vreau sa descopar tot. Curiozitatea pur si simplu ma omoara.
-Ti-e foame?
-Esti si bucatar?
-Cu jumatate de norma, da!
Rad cand il vad cum incearca sa faca ceva de mancare. Nu este priceput insa felul in care face fiecare lucru ma fascineaza. Si totusi cum de m-am indragostit asa rapid? Nu eram eu cea care nu voia sa auda de iubire?
-Ganditoare mai esti azi. Hai gata ca mai avem putin si sunt gata cartofii.
Cartofi prajiti seara. Perfect. Eu si mancarea nesanatoasa dusmani pe moarte. Dar nu puteam zice nimic, era asa dragut ca a vrut sa faca ceva.
Timpul trece relativ repede. Ne pierdem in discutii fara sens, povesti de dragoste esuate, planuri de viitor, lucruri care sunt menite sa acopere linistea din apartamentul sau cel mare.
-Ti-e somn?
-Da, insa cred ca ma duc acasa.
-La ora asta?! Este ora 2 dimineata. Nu pleci pana maine.
-Dar nu am pijamale.
-Am destule tricouri.
-Si..?
-Ti-am gasit pijamele.
Rosesc putin uitandu-ma la el.
-Am zis ceva gresit?
-N-nu! Doar ca..
-E doar o noapte..ma rog vor fi mai multe in viitor.
-Bine.
Ma schimb in tricoul sau mare. Parfumul lui ma invaluie. Oare cat de norocoasa sunt? Oare chiar o sa pot sa gust fericirea pe termen lung? Nu. Gandeste rational..dar cum sa gandesc cand se joaca in parul meu si ma saruta usor pe frunte? Cum sa imi fac ordine in ganduri cand..ma ameteste?
Adorm in bratele lui mari si simt ceva ciudat. Ma simt asa de bine, ca si cand nimic rau nu se poate intampla.
Te iubesc Daniel, si inima nea stie doar numele tau..
CITEȘTI
Te vreau!
Romance"Am asteptat sa ma iubesti!", spune ea cu o voce tremuranda imbratisandu-l tare in timp ce el ii saruta gatul cu pasiune, muscand pe alocuri din el. "Te voi iubii mereu. Eu si numai eu!"
