Exista un drum ce pleaca din Insula Serpilor ,daca mergi pe ea suficient de mult spre sud si iesi din padure, cararea devine drum asfaltat; iar de mergi si mai departe, drumul devine carare batuta de vînt ce apare brusc din padure si pe care-s însirate
pietre si pietricele se întinde paduri în sud e un lac al carei ape are culoarea de un rosu sangeriu ce pare linistit pe coline se intind campuri unde pasc oile apoi se vede un zid enorm de mare.Zidul este vechi, construit din bucati grosolane, patrate din calcar
Exista doar o singura gaura în zid, o deschizatura patrata si cam mica.Casele de dupa zid au diferite forme sunt patrate rotunde mici si vechi, construite din piatræ cenusie, cu acoperisuri din piatra neagra si cu cosuri înalte ; cerul era cenusiu de parca era vorba de bombele cu care Hitler teroriza lumea.Desi era august aici era foarte frig.La doar cativa metri de mine statea o femeie coplesita de frig .Fata palida si infometata statea in picioare langa un cadavru .Am continuat sa merg,nu stiam de ce ma aflu aici, eu imi cautam parinti dupa ani de cautari a aparut inaintea mea pe strada din intamplare o batranica foarte ciudata care m-a trimis aici ,tinand cont ca am visat locul acesta si impinsa de spiritul meu aventurier am decis sa imbratisez aceasta "provocare".Am ajuns in fata casei care se presupunea a fi a parintilor mei.Deasupra usi era o placa neagra din marmura unde era cioplit "Familia Edgar".Am batut la usa dar nu am fost intampinata de nimeni asa ca am hotarat sa intru.Era un hol foarte intunecat si lung de-a lungu putandu-se observa multe usii...in capatul holului se zarea putina lumina am observat o silueta care statea la masa de birou si citea "Stapanul Inelelor" .Silueta si-a aplecat putin capul incat lumina lampi cu petrol sa-i scoata in evidenta ochii. Avea părul, ochii şi pistruii de culoarea alunelor. Avea un zâmbet
blând, care îi ilumina faţa dar pe care se vedea ca necazurile si-au lasat amprenta probabil si in suflet .N-am putut sa zic nimic simteam ca mi se taie respiratia si inima vrea sa sara din piept sa fuga mancand pamantul.Acel om continua sa zambeasca.
-Victoria!avem musafiri .....Victoria! Aseaza-te te rog.
Nu am reusit sa observ detali din camera deoarece era intuneric.O doamna care avea pielea măslinie, ochi verzi, iar părul negru şi creţ îi stătea lipit de cap.Zambea expresiv parea ca asteptau vizita mea.
-Iti place budinca cu sirop de caise ?
-Nu am incercat niciodata.
-Manaca pana e calda .Apoi am sa te conduc in dormitorul unde ai sa dormi.
Dupa ce am mancat am urmat-o am mers de-a lungul holului apoi ne-am oprit in fata unei usi se vedea doar patul deoarece ea tine lumanarea care era indreptata spre pat.M-am asezat in pat iar ea stins repede lumanarea si a plecat.Stateam si priveam cerul am devenit curioasa erau multe stele.Deodata am vazut o silueta care parea sa aiba un joben in cap si care plutea mi-a fost atat de frica incat m-am bagat sub plapuma si ma rugam sa adorm.Deodata am auzit usa dupa cateva minute am incercat sa observ cine era.Era domnul cu joben era foarte inalt care vorbea cu brbabtul de odinioara.
-Ce vrei un miracol o minune? Striga barbatul inalt.Maine imi vei indeplini Dorinta Sufletului!Trantise usa si pleca.Eram speriata m-am intors in pat,incercam sa dorm.
A doua zi de dimineata am fost trezita de zgomotul de afara.
-Haide, haide ne grabim plecam la drum lung.
-Dar unde mergem nu va cunosc!
-Haide Bridget!
-De unde stii cum ma cheama
-Ăă...poi...a da am observat lantisorul cu numele tau.
Cu siguranta era o minciuna dar am facut cum a zis ea ...Am traversat un camp lung apoi o padure apoi am ajuns la niste stanci de culoare grii pe care ne-am catarat si printt-o crapatura am intrat in stanca.
-De ce am venit aici?
-Toate la timpul lor Bridget!spuse Victoria
-Stii tu de ce esti aici ! Spuse barbatul.
-Da imi caut familia!!!A aparut deodata in viata mea o batranica care ma trimite aici si sustine ca voi sunteti parinti mei .
-Toate la timpul lor spuse Victoria.
-Cat o sa stam aici ?
-Cat e nevoie.
Dupa aceasta a urmat o liniste profunde timp de cateva ore.
-Iti e foame ?
-Da
Am mancat iar apoi au continuat acele ore de liniste...pana a doua zi dimineata.Cand m-am trezit barbatul nu era langa Victoria.
-Victoria,Victoria.
-Da.
-Unde e sotul tau?
-Haryy?Mhm spuse si a continuat sa doarma.
La scurt timp Harry isi facu aparitia.
-Putem sa plecam...A parasit satul.
-Cine? Spusem eu curioasa.
-Toate la timpul lor...spuse femeia.
Nu imi era deloc dor de familia mea adoptiva.Ei nu ma iubeau.Am ajuns din nou la acea casuta si m-am cufundat din nou in acel pat.Cred ca atipisem,din camera de alaturi se auzeau vocii.
-A plecat dar o sa se intoarca stie ca e aici ii vrea sufletul ...trebuie sa o protejati .
-Vorbim maine Luis..nu uita de licoare.
Despre ce era vorba nu intelegeam nimic.
