Capitolul 1~Floare rară~

29 2 6
                                    

       Doar morala tatei se mai aude pe fundal . Ştiu , am greşit , dar nu e normal ? Dacă nu mi-ar fi ruşine , i-aş spune că am viața mea şi pot să fac ce vreau , dar eu şi subconştientul meu ştim ca nu este cea mai bună idee .

       Îl las să continue , încerc să mă abțin să nu plâng deoarece mereu mă întristez când cineva țipă la mine sau sunt într-o postură jenantă . Aşa că , am decis să fiu om mare şi să înfrunt acest moment . Nu mă las doborâtă .

       -Acum sper că ai înțeles ! Trebuie să-mi spui tot , Angeline . Este cu şase ani mai mare ! Eşti o minoră , el este un adult . Mă ceartă cu un ton destul de calm . Cred că şi-a dat seama că-mi pare rău . Are dreptate, nu trebuia să mă bag în jocul lui , dar tot țin la el . O fi el o influență proastă , dar m-am îndrăgostit de el . Sau , probabil , n-am făcut-o . E posibil să fie o dragoste "de adolescent" , la fel ca celelalte .

       Sunt sigură că-i voi lipsi . Am fost destul de importantă , cel puțin aşa cred . Of , ştiam eu ! Ştiam că sunt o proastă ! Adică , ce am eu ? Sunt urâtă , nu învăț bine , nu ştiu nimic despre " cum să fiu o fată rea " ... de ce s-ar îndrăgosti de mine ?

       Sunt sigură de un lucru : am fost una dintre pradele lui ! M-am lăsat batjocorită doar ca să fiu " la modă " .

       Dar port în suflet asta:

             " Sunt urâtă ? Înseamnă că n-ai văzut un om frumos.
                Sunt proastă? Nu mă judeca după notele de la şcoală , deşteptăciunea Pămantului!
                Nu sunt perfectă ? Mai bine cu defecte decât cu efecte. "

  Dacă găsiți greşeli , vă rog , lasați comentariu şi voi corecta.

"Nevătămata" - fragmenteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum