Viitorul de ieri

Vidul

A trecut un an,acum este tot toamnă,pot simți pe șira spinării același sentiment.Același castan bătrân,scorojit dar totuși,neschimbat.Iubirea anului trecut a zburat,a plecat.Am păstrat totuși din ea,o parte,învățăturile și trăirile petrecute cu ea îmi sunt lecții acum.Îmi surprind sinele cu gândirea pe care o am,nu credeam că o să-nvăț vreodată a-mi privi orizontul cu ochii pe care-i am.Nu vreau să creez impresia unui licean model,greșesc în fiecare zi,zâmbesc în fiecare zi,cu fiecare ocazie iau persoanele în brațe,dar de ce? Nimeni nu m-a întrebat asta,nimeni nu m-a întrebat de ce sunt așa.În premieră,cititorule deschide-ți mintea,contopește-ți inima cu ochii,creierul și sufletul și-ascultă.
Fiecare om are o poveste,ascultă-l apoi jignește-l,am trăit atât bucurii,cât și traume,oricine are nevoie de afecțiune,iar eu am destulă pentru toți.Poate sună puțin narcisist dar eu mă consider unic,pentru că sunt eu,am amintiri pe care nimeni nu le are,am vise mari și iubesc în fiecare zi să aspir la ele.Capitolul asta cred ca este mai mult autodescriptiv,așa că de ce să nu mă prezint?Mă numesc Alexandru,am 16 ani și iubesc să fiu iubit,ajunge pentru început.Să continuăm "filozofia"...
Lucrurile pe care le observ în jurul meu,sunt lucrurile care mă întăresc să ies din tipar,să fiu eu însumi în timp ce sunt înconjurat de persoane care se prefac,zâmbesc fals și iși pun sentimentele în falsitate.Zâmbetul,după părerea mea,spune poveste unui om mai clar decât ochii,în zâmbet poți vedea cât de minunate sunt persoanele,speranța și căldura persoanei respective.Niciodată nu trebuie să renunți la zâmbet,oricât de grele ar fi provocările care te fac să renunți.Fii tu și luptă să ajungi unde dorești,nu lăsa locul în raiul tău să fie al alcuiva,trăiește să ajungi acolo,învață să speri,învață să lupți,dar cel mai important,învață să iubești!