Ion Creanga face parte din epoca marilor clasici alaturi de Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale si Ioan Slavici. Basmul "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creanga apare in revista "Convorbiri literare" condusa de Titu Maiorescu in 1877. Face parte din seria basmelor lui Creanga, intitulate "povesti" alaturi de "Soacra cu trei nurori", "Capra cu trei iezi", "Punguta cu doi bani" si "Fata babei si fata mosului".
"Povestea lui Harap-Alb" apartine basmului cult( specie a genului epic care are ca baza basmul popular), deoarece apare conflictul interior cat si exterior si principal si secundar, analiza psihologica a personajelor; Harap-Alb este analizat psihologic prezentandui-se latura umana, ii este frica, rusine, uneori se simte descurajat; si are autor cunoscut pe langa basmul popular care autorul este necunoscut si se transmite prin viu grai.
Tema basmului porneste de la tema basmului popular, binele invinge raul, dar acesta se inbogateste cu o tema culta si anume maturizarea eroului. Basmul devine un bildungsroman, opera care prezinta drumul maturitati unui personaj : Harap-Alb este un adolescent care datorita intamplarilor prin care trece se maturizeaza pentru a deveni apt sa conduca o imparatie.
Titlul basmului "Povestea lui Harap-Alb" cuprinde referirea la specia literara si numele personajului principal. Harap-Alb este numele pe care i-l da spanul atunci cand fac schimbul de roluri la fantana si reprezinta un oximoron deoarece Harap inseamna rob, sluga de culoare neagra, iar epitetul Alb, arata caracterul atipic de sluga a feciorului de imparat. Basmul are un caracter linear, deoarece episoadele narative sunt prezentate cronologic. Acestea pot fi structurate pe 3 parti ale initierii: etapa de inceput unde " feciorul de imparat" este naiv aflat la curtea tatalui sau; drumul initierii unde "Harap-Alb" trece prin incercari menite sa duca la maturizarea sa; rasplata unde Harap-Alb ajunge "imparat" la curtea Imparatului Verde, se casatoreste cu fata Imparatului Ros si scapa de legamant, adica moare si invie. Formulele tipice ale basmului: formule de initiere: "A fost o data ca niciodata", "Amu cica era o data"; formule mediane:" cuvantul din poveste, inainte mult mai este"; formule finale:" Si a tinut veselia ani intregi si acum mai tine inca, cine se duce acolo bea si manca". Expozitiunea este tipica basmului popular, deoarece timpul si locul este neprecizat "Amu cica era o data", "intr-o tara". Personajele sunt craiul si cei trei feciori, Imparatul Verde si cele trei fete. Intriga este scrisoarea prin care Imparatul Verde cere craiului un baiat pentru a-l face urmas la tron. Desfasurarea actiunii incepe cu proba la care craiul isi supune fii. Trecerea podului somnifica intrarea mezinului intr-o alta etapa a vietii, inceputul drumului maturizarii eroului. Sfatul parintesc este de a se ferii de omul span si omul ros, dar mezinul incalca sfatul parintesc. Feciorul de imparat este naiv drept urmare este pacalit de span cu care va face schimb de indentitate numindu-l Harap-Alb si transformandu-l in sluga sa. In continuare sunt incercarile la care-l supune spanul (pentru a scapa de el) sunt trecute cu ajutorul Sfintei Duminici si a calului. In drum spre curtea Imparatului Ros se intalneste cu cei cinci "monstrii simpatici" : Gerila, Flamazila, Setila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila, unde aceste personaje fantastice sunt umanizate. Intamplarile de la curtea Imparatului Ros contribuie la maturizarea eroului. Punctul culminant este taierea capului lui Harap-Alb de catre span. Deznodamantul este invierea feciorului de imparat de catre fata Imparatului Ros cu ajutorul instrumentelor magice: smicelele de mar, apa vie si apa moarta. Aceasta semnifica dezlegarea de lagamant deoarece acesta era facut pana cand va murii si va invia. Aceasta moarte si inviere ritualica semnifica trecerea in ultima etapa a initierii sau a maturizarii eroului. Devine astfel un matur capabil sa conduca o imparatie.
Harap-Alb fiind protagonistul nu are puteri supranaturale si nici insusiri exceptionale(vitejie, darzenie, istetime), dar dobandeste prin trecerea probelor o serie de calitati psiho-morale/ valori etice (mila, bunatatea, generozitatea, prietenia, respectarea juramantului, curajul) necesare unui imparat, in viziunea autorului. Sensul didactic al basmului este exprimat de Sfanta Duminica: "Cand vei ajunge si tu o data mare si tare , ii cauta sa judeci lucrurile de-a fir-a-par si vei crede celor asupriti si necajiti, pentru ca stii acum ce e necazul", Raul nu este intruchipat de fapturi himerice, antagonistul fiind omul insemnat(personajul perfid). Spanul nu este doar o intruchipare a raului, ci are si rorul initiatorului, este "un rau necesar". De aceea calul nazdravan nu-l ucide inainte ca initierea eroului sa fie incheiat: " Si unii ca acestia sunt trebuitori pe lume cateodata, pentru ca face pe oameni sa prinda la minte...".
"Povestea lui Harap-Alb" este un basm cult avand ca particularitati : reflecatrea viziunii despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului, indivitualizarea personajelor, umorul si specificul limbajului. Insa, asemenea basmului popular pune in evidenta idealul de dreptate si de adevar, fiind" o oglindire... a vietii in moduri fabuloase" (George Calinescu "Estetica basmului").
