I'm a psychopath

Alistair Morningstar - 1

Stătea cu capul în jos agăţată cu picioarele de bara din fier în mijlocul celulei ei cu singura ei carte în mână, citind-o şi recitind-o, părul lung şi alb stă atârnat în jos şi se mişcă în stânga şi în dreapta din cauza că îşi mişca piciorul stâng care era în sus. Am întrebat-o de multe ori dacă doreşte altă carte, dar nu mi-a răspuns, se holba la mine şi doar a zâmbit o clipă apoi s-a întors la cartea ei. Îi fac un semn scurt gardianului iar acesta deschide celula, fata nici nu se sinchiseşte să se întoarcă, dă pagina şi citeşte în continuare. Închid uşa în urma mea apoi mă aşez pe scaunul din dreapta care de ceva zile mi-a devenit un prieten bun, îi deschid dosarul şi-l recitesc încă odată. Nimic din ce nu ştiu deja. Oftez zgomotos şi-i atrag atenţia, se dă jos dar încă cu ochii-n carte, se aşează turceşte în faţa mea apoi abandonează singurul lucru care o mai ţine în viaţă pe pat, îşi plimbă irişii prin încăpere apoi rămân aţintiţi spre mine, culoarea ochilor erau de un vernil şters din cauza oboselei şi poate şi a mdicamentelor care le ia zi de zi. Aş vrea să o aud o singură dată, să-i aud glasul, povestea, cum a ajuns aici, să-i aflu personalitatea, dacă suferă, dacă îi e bine, vreau să aflu orice.

- 'Cum te simţi ?' o întreb cu o urmă de speranţă că poate-mi va răspunde. ridică din umeri şi se strâmbă puţin arătând spre mâna ei, îi privesc mâna ce era vineţie şi mă încrunt. 'Cine ţi-a făcut asta ? Medicii ?' o întreb îngrijorat, dar ea dă negativ din cap şi arată către ea.

Ea şi-a făcut singură rău ? dar de ce ? De ce ar face asta ? Îmi închid ochii pentru câteva secunde şi expir frustrat. Scot cartea ce i-am adus-o şi i-o întind. Se uită puţin suspicios dar mi-o ia din mână, îi citeşte descrierea de pe spate şi un zâmbet i se iveşte, e prima dată când o văd zâmbind aşa şi mă bucur enorm că am făcut-o însfârşit să-şi arate o emoţie. Bucuria. Mă priveşte încă zâmbind şi face o plecăciune în semn de mulţumesc, o deschide numai decât şi citeşte din ea.

- 'Mă bucur că-ţi place.' îi spun. Mă priveşte pentru câteva secunde apoi o strălucire îi apare în ochi, îmi întinde cartea şi cu degetul îmi indică unde a rămas cu cititul. 'Vrei să-ţi citesc ?' întreb uimit şi puţin bulversat, dă din cap zâmbind. 'Bine, voi face asta, dar cu o condiţie.' o văd puţin panicată, nu o s-o pun să facă ceva ce nu şi-ar dori, nu vreau s-o oblig. 'Am înţeles că la miezul nopţii dansezi, aş vrea să faci asta data viitoare când ne vom vedea.' rămâne puţin pe gânduri dar încunviinţează şi se lungeşte în pat cu faţa la mine, îşi ia ursuleţul de pluş în braţe şi mă priveşte atentă.

Tot timpul cât i-am citit a fost foarte atentă deşii oboseala i se citea uşor pe chip. Închid cartea şi i-o las pe măsuţa din mijlocul încăperii, arată ca un copil inocent, chiar nu pot să-mi închipui cum a putut să ajungă aici, tot ce scrie în dosar este că a fost adusă de un domn în vârstă care se plângea că l-ar fi ameninţat cu pistolul şi i-ar fi omorât soţia fugind şi ascuzându-se de el. Dar o fiinţă aşa paşnică ca ea, nu prea cred, dar mereu mi se spune ''nu judeca o carte doar după coperta sa, poate pare ea cuminte şi inocentă, dar nu ştii niciodată ce se ascunde în spatele feţei ăsteia.'' Ies din celulă, salut gardianul şi mă îndrept în biroul doctorului Mike. Intru fără să bat cu ochii-n fişele mele şi dau nas în nas cu doamna Angela, alt psiholog care e cam invidioasă pe mine deoarece ea a vrut fata de când a venit în acest azil.

- 'Domnule Morningstar! Ce bucurie să vă văd aici!' spune sarcastic Angela. 'Cum a decurs şedinţa, tot nu a vorbit ?' zâmbeşte drăceşte.

- 'M-a pus să-i citesc de fapt. Cea ce pentru mine e un progres şi pe deasupra şi-a arătat bucuria când i-am oferit o carte.' Îi comunic fără să mă uit la ea, încă scriind în fişele mele.

- 'Eu nu înţeleg de ce încă te mai chinui cu ea, se observă că nu vrea să se apropie de nimeni.' spune domnul Mike lăsându-se pe spate în scaunul mare de birou.

- 'O s-o duc la capăt cu ea, sunt sigur de asta.' zâmbesc către cei doi. Angela îşi dă ochii peste cap şi continuă conversaţia ce am întrerupt-o eu cu ceva minute în urmă.

Îmi termin treaba pe care o mai aveam şi înainte să plec privesc pe ecranul din camera de supraveghere în care o arată pe Emer care încă dormea în aceeaşi poziţie cum am lăsat-o. Îi iau dosarul cu mine şi caut numele domnului care a adus-o aici, în scurt timp îi aflu şi adresa. Ajung acasă, fac un duş şi-mi schimb hainele de muncă cu blugi negri, tricou alb şi geaca de piele, îmi pun mănuşile, iau cheile, casca şi ies încuind uşa de la intrare. Dacă poliţia nu la interogat îndeajuns, o voi face eu însumi. Urc pe motocicletă şi mă îndrept către casa aşa zisului domn Martin Grace, fiind şi tatăl ei.

  _____   

Bună dragilor, am scris o nouă carte deoarece aveam ideea asta de mult în cap dar abea acum mi-am făcut curajul să o scriu. Sper să vă placă şi aş vrea părerea voastră, rea, bună, e bine venită. şi scuzaţi greşelile gramaticale... kisses