I'm a psychopath

Emer Grace - 2

Îmi mut privirea când pe foaia unde era desenat un șarpe, când pe foaia unde era desenat o tarantulă. Ridic din umeri scurt și-mi privesc fașcinată unghiile pe care se mai vedeau urmele de la oja roșie pe care o avusem. Eram în camera doctorului Max care îmi adresase o întrebare simplă, "Care din aceste două imagini te înspăimântă cel mai tare ?" Doctorul oftează scurt și-mi face vânt cu mâna. Mă ridic, fac o plecăciune scurtă și ies din birou, gardianul care e mereu cu mine se uită pe fișă spunând scurt "trebuie să mănânci". Ce-mi place aici, este mâncarea. Poate e un spital de nebuni, dar mâncarea este extraordinară. Mai ales desertul, budinca de ciocolată și căpșuni devenise preferata mea. Îi zâmbesc doamnei de la bucătărie atunci când îmi întinde farfuria cu mâncare, mereu m-a amuzat acea plasă care o avea în cap. Mă îndrept la locul meu obișnuit și mă trântesc pe scaunul rece atragând câteva priviri. Mănânc în liniște iar gândul îmi fuge la domnul Morningstar, mereu e drăguț cu mine deșii eu niciodată nu i-am vorbit sau măcar răspuns la vreo întrebare dând din cap până acum. Stau și mă holbez la irișii lui albaștri până mă pierd de tot, iar vocea lui, o Doamne, o melodie pentru timpanele mele. Mereu se chinuie să scoată ceva de la mine, dar incăpățânarea mea și promisiunea pe care mi-am făcut eu însumi nu prea o să afle cine știe ce. Nu vreau să fiu rea cu el sau să-i creez probleme, dar tot ce vreau e să ies odată de aici și să plec. Dar totuși n-aș vrea să plec prea departe de domnul Morningstar. Mă strâmb apoi mă încrunt ușor , nu trebuie să mă mai gândesc la el în felul ăsta. Gardianul se uită ciudat la mine, 'o super, acum chiar crezi că sunt nebună!'

Răsfoiesc prin cartea ce mi-a dăruit-o domnul Morningstar ieri, a devenit deja a doua carte preferată, chit că doar două am. Îmi amintesc și acum vocea lui calmă și caldă atunci când îmi citea din ea. Mi-am închis ochii ridicându-mi picioarele la piept și îmbrățișându-le, vocea lui încă îmi era bine împregnată în minte încât o aud foarte bine și destul de tare.

- 'Emer ești ok ?' Îmi deschid ochii brusc iar domnul Morningstar stătea pe vine lângă mine la nici 10 cm de fața mea, am rămas pur și simplu stană de piatră. 'Ai pățit ceva ?' Dau negativ din cap rapid fără să-l fac să aștepte și să creadă că eu chiar sunt nebună, sau mai bine spus, că am înnebunit mai rău.

Zâmbește sincer și se ridică îndreptându-se spre scaunul lui unde stă mereu. Ar trebuii să mut scaunul ăla mai aproape de patul meu. O Dumnezeule Emer, încetează! Acum că mă uit mai atent la el, nu e în veșnicul lui halat alb, tricoul albastru în carouri, pantalonii negri și pantofii negri lăcuiți, acum e diferit, avea un tricou alb, blugi negri, bocanci și geaca de piele, părul nu era aranjat, dat pe spate, era ciufulit, pur și simplu îi stătea în toate părțile. Și arăta sexy, al dracului de sexy! Îmi mușc buza de jos involuntar iar el vede și nu ezită să adauge un comentariu.

- 'Ori te deranjează ceva, ori îți place ceva ce ai văzut sau vezi.' Îmi mut privirea rușinată spre ușa din fier încercând să-mi reglez respirația ce a devenit brusc prea rapidă. 'Știu că o să zic asta degeaba, dar, știi că poți să-mi spui ce te apasă.' Încuviințez punându-mi fruntea pe genunchi.

Aș vrea atât de mult să-ți spun ce gândesc! Ce mă apasă, ce stare am, că-l urăsc pe gardianul nou care mi l-au schimbat deoarece Josh s-a îmbolnăvit, să-ți spun cât de mult îmi place budinca făcută de doamna Marta, să-ți spun cât de mult îți ador parfumul, cum arați, cum vorbești, cum mă privești cu blândețe! La dracu dacă n-aș vrea să fac asta! Suspin încet cu speranța că nu m-a auzit sau observat măcar, dar norocul nu este de partea mea că în secunda următoare simt două mâini ce mă iau pe sus și mă pun în pat.

- 'Uite-te la mine.' Dau negativ din cap și-mi strâng și mai tare pleoapele în speranța că nu se va scurge niciun firicel de lacrimă din ochii mei. 'Emer, te rog deschide ochii.' Tonul lui atât de îngrijorat și atingerea lui pe obrazul meu m-au făcut să deschid ochii ușor, privirea lui era pur și simplu blândă, dar și regret. Oh, nu regreta dragule, e doar vina mea că nu vreau să-ți spun nimic.

Zâmbește scurt retrăgându-și mâna de pe obrazul meu, deja regret chestia asta. Se ridică, își ia cheile de pe masă apoi se întoarce cu fața spre mine.

- 'Ne vedem la ora 17, domnișoară Emer.'

Și cu asta iese din încăpere salutând politicos gardianul. Stai puțin, adică el a venit de bună voie ca să mă vadă ? Acum înțeleg și vestimentația, nici măcar nu eram la ora în care el stătea pe scaun și mă privea de sus în timp ce eu stăteam turcește lângă el și-l priveam la rândul meu, cu interes.

Privesc tavanul dezinteresată de orice era în jurul meu. Ar trebuii să-mi fac un leagăn în mijlocul încăperii. Surâd scurt la ideea care-mi trecu prin cap și-mi întind picioarele analizând-mi degetele de parcă puteau din clipă în clipă să se transforme în jeleuri.

______

În poza de la media este Alistair Morningstar, sper să vă placă de el. (Pot spune că sunt puțin geloasă pe Emer că îl vede în fiecare zi). kisses