Just do it

.capitolul. 17

Şi uita-ne din nou aici, una in fata celeilalte. Ne confruntam cu realitatea. Amanda stătea in fata mea , se uita fix in ochii mei, iar eu in ai ei. Nu indraznea niciuna sa scoata un cuvânt. Nu mai suportam tacerea asta mormântală, asa ca am rupt tacerea.

- De ce ai plecat? Am intrebat-o si atunci si-a dus privirea spre peretele din camera mea pe care erau puse toate pozele si amintirile noastre. Se uita la ele cu lacrimi in ochii si mi-a spus
- Le-ai pastrat, de ce?
- Ca sa imi aduc aminte de singura persoana pe care am putut sa o iubesc cu adevărat!
- Si inca mai iubesti aceea persoana?

Intrebarea ei m-a luat prin surprindere. Nu stiam ce sa fac, sa ii spun adevarul, ca încă o mai iubesc sau sa o mint si sa neg totul? Nu...gata, m-am saturat, nu o mai mint, o sa ii spun si gata!

- Daca te mai iubesc? Nu stiu...daca faptul ca ma gandesc la tine din ziua in care ai plecat, ca o tot disperam pe Ally cu tot felul de intrebari despre tine, ca decând te-am revazut nu am iesit din casa, bine poate doar atunci cand am mers la spital cu mana, dar asta nu se pune. Atunci a chicotit...doamne, acel chicotit care e o armonie pentru urechile mele. O sa mor din cauza lui intr-o zi. Si dupa am continuat...nu am mai iesit din casa , pentru ca imi era frica, ca atunci cand o sa te vad o sa lesin . Si faptul ca mor dupa ochii tai, zambetul tau, rasul tau, care o sa ma omoare intr-o buna zi, înseamnă ca inca te iubesc, atunci da, inca te mai iubesc!
-Serios?
-Nu...ai dreptate
-Oh...
-Nu numai ca te iubesc, sunt nebuna dupa tine, tu esti ca un drog de care eu am devenit dependenta inca de la prima vedere!

In acel moment, nici eu si nici ea nu am m-ai tinut cont ca aveam mana in ghips si a sarit in bratele mele. Am cazut amandoua pe canapeaua din sufragerie ,ea cazand pe mine , buzele noastre s-au atins. Ea se uita la mine si eu la ea, nu am mai putut rezista niciuna si am inceput sa formam cel mai superb sarut. In el am pus toate sentimentele noastre. Incet incet, a devenit unul mai salbatic. Atunci eu, cu mana mea idioata a trebuit sa stricam totul .

Ok, injurati-ma, ardeti-ma, faceti-mi ce vreti. Stiu ca nu am mai postat de...in ce secol suntem? Dar sunt o persoană foarte ocupata ( asta ar fi una dintre glume) , nu, de fapt nu am avut inspiratie si decat sa scriu ceva rapid ca sa fie scris, mai bine astept. Mie imi place sa simt ceea ce scriu si sa scriu ceea ce simt. Si da, cam asta e motivul absentei mele. Va multumesc de intelegere

Pe data viitoare(daca o sa mai fie) 😀😗