Today, tomorrow, always

Author's p.o.v 

Cununia durase mai mult decat isi inchipuise Malya vreodata, iar mirii erau extreme de dificili. Nu ii placuse sa faca poze de nunta. Isi iubea meseria, o adora, dar i se parea ca prea erau fortate momentele. Nu exista naturalete. Parca erau marionete, iar ea ura acest lucru.

E amuzant felul in care ajunse la aceasta nunta – chiar daca tehnic nu era invitata - . Se intamplase in urma cu jumatate de an, cand statea in bucataria prietenei ei, plangandu-se cat de prost platita ii putea fi meseria. Iar Anna venise cu idea geniala de a se angaja ca si fotograf de nunti. La inceput ii spuse ca i se pare o prostie si ca nu o va face niciodata, dar analizand situatia si stiind cat putea sa primeasca daca cadrele ieseau cum trebuie, acceptase. Ideea incepuse dintr-o prostie, putea spune. Nu era tocmai ceva ce ar fi crezut ca va functiona, dar se inselase.

Iar la doua zile de la anunt, primise si telefonul magic. Acceptase sa le fie fotograf celor doi. Pareau un cuplu simpatic, dar acum realizase cat de greu era defapt sa multumesti pe toata lumea. Intelegea ca mireasa era agitata si ca trebuia sa apara fratele ei care era in armata. Ii impuiase capul cu asta, cand ar fi avut mai multe lucruri de discutat, mult mai importante.

De cateva ori plecase de la ei furioasa si parca secata de energie, venindu-i sa se dea cu capul de pereti. Se gandise de cateva ori, cum avea sa ii spuna ca va renunta, ca isi baga picioarele in banii lor, dar nu o facuse. Apartamentul trebuia platit cumva, iar aparatura la fel.

Cand intr-un final mirii spusera ,, da " si toata lumea ii aplauda, fata respira usurata. Facuse cateva poze cum ies din biserica si cum toata lumea ii felicita, plecand mai departe la petrecerea ce se tinea nu departe de biserica. Preferase sa mearga pe jos, sa se relaxeze pana acolo.

Rochia rosie atragea atentia tuturor. Era pe tocuri, eleganta si cu un aparat foto agatat de gat. Normal ca atragea priviri, mai ales ca avea si corpul de atleta si rochia o avantaja foarte mult. Nu ii pasa. Era in lumea ei. Admira cladirile, peisajul. Totul era perfect.

**

Petrecerea in sine nu era cine stie ce. Mirii erau fericiti, lumea se simtea bine. Mai facea poze si mai fura si ea cate un pahar de sampanie atunci cand putea. Intr-un cuvant se simtea si ea bine.

-Malya, ne poti face o poza? Se auzi vocea miresei.

Era cu spatele la ea, dar vocea ei o zgaria deja pe creieri. Raspunse cu un ,, da " mai mult mormait si se intoarse. Aproape ca scapase apartatul din mana cand se intoarse. Ochii ei dadusera de cel mai frumos barbat posibil ! Imbracat elegant, in uniforma de militar. Dar nu orice fel de uniforma. Avea o pereche de pantaloni albi cu o dunga albastra pe exterior, iar sacoul era albastru ca si dunga, cu multi nasturi. Intr-un cuvant, arata perfect.

-James Gordon. Se prezenta barbatul.

Isi dadu jos chipiul si facu o scurta plecaciune, lasand-o pe Malya cu gura cascata. Isi musca limba si schita un mic zambet.

-Malya Hale. Se prezenta si ea.

-Malya, poza ! aproape ca se rasti mireasa.

-Aaa, da. Raspunse fata usor jenata.

Barbatul zambi si isi lua surioara de talie, stand drept si privind fix catre apartul Malyei. Fata simtea ca si cum s-ar fi uitat direct la ea, facand-o sa ii tremure mainile. Se controla, trase aer adanc in piept si le facuse celor doi poza. Le arata si zambi, scuzandu-se apoi.

Lasa aparatul la masa mirilor si iesi pe terasa, simtind nevoia de aer. Mai vazuse barbati la viata ei. Avuse destui tipi frumosi in pat, dar el...el le intrecea pe toate. Acei ochi, acel zambet. Doamne. Ii venea sa se prabuseasca.

Privea absenta gandindu-se cum exista un barbat ca el, dar linistea ei fusese sparta de nimeni altul decat de James.

-Cred ca ai nevoie de asta. Intinse paharul de sampanie spre ea. Imi pare rau de reactiile Dianei, dar stii tu...propria nunta si toate cele. Se scuza el.

Luase paharul si zambi, dand afirmativ din cap.