Având în vedere că eram nesuferită cu toată lumea , Anne și Carmen m-au ajutat să fiu mai comunicativă, își pierdeau serile cu mine să îmi explice ce ar trebui să schimb la mine. Adevărul e că un prieten te accepta așa cum ești ,dar eu eram sub orice critică. Le iubesc foarte mult. Nimeni nu ar fi avut atâta răbdare cu mine. Sunt două dintre cele mai speciale persoane pe care le am. Mereu am avut încredere în ele. Nu m-au trădat niciodată. Mi-au fost alături întotdeauna. Se spune că prietenii vin si pleacă , dar ele au rămas mereu acolo. Acolo lângă mine. Să mă ridice de fiecare dată când cădeam. Să mă îndrume pe calea cea bună , când eu nu știam pe unde să o iau.
Nu m-au părăsit niciodată. Mă întreb mereu dacă ele se plictisesc să îmi fie alături , să îmi suporte toate ifosele și să mă susțină. Mă simt așa de norocoasă ca sunt prietenele mele.
Anne e în România. Noi în Londra. Sunt sigură că și-a schimbat numărul de telefon. Deschid laptop-ul si îi caut contul de Facebook. Sper că o s-o pot contacta. Super! I-am găsit profilul! Arunc o privire si vad ca are o postare nouă. Spunea că vine în Londra. M-am dus până în cealaltă cameră, iar apoi am revenit. Credeam că a fost doar în imaginația mea , că am avut halucinații. Mă uit iar la postare și e tot acolo.
- Carmen , trebuie să vezi ceva!
-Ce să văd?
-Am găsit contul lui Anne. E o postare nouă în care spune că vine în Londra!
- Poate că e o glumă. Nu cred că vine.
- E postată de acum câteva ore. Dacă ar fi fost o glumă, ar fi șters-o până acum.
Nu am terminat de spus fraza, că soneria mă întrerupe. Mă uit pe vizor si vad o fată care are 2 geamantane cu ea. Deschid ușa și o văd pe Anne. Am rămas împietrită. Carmen era în spatele meu , având aceeași reacție.
- Anne!
- Nu aveți idee cât am așteptat momentul ăsta!
Am început să plângem de bucurie. Parcă era un vis. Era atât de real, dar totuși părea a fi un vis. Dacă Anne ar locui cu noi , cred că toți vecinii or să plece. Noi trei=nebunie totală. După ce și-a dat jacheta jos și a lăsat geamantanele la un loc sigur, s-a așezat pe canapea.
-Fetelor, poate că o să mă urâți, dar nu am venit aici ca să vă văd. Adică ba da. Principalul motiv pentru care am venit aici este ca fug de Kyle.
-Cum adică fugi de el?
- Am aflat că mă place. Îmi face zilele un calvar. Mă terorizează. Am intrat la aceeași facultate.
