Romulus îmi este foarte bun prieten. Mi-am dat seama că împărțind lucrurile frățeşte în fiecare zi cu prietenul tău este distractiv. Primul loc în care ne-am cunoscut a fost într-o sala mică, noi fiind clasa a II-a. Prima dată când l-am văzut am zis ,,Ea! Un coleg nou!", dar nu a fost aşa. În fiecare zi care trecea mi-am dat seama că noi vorbeam des şi discutam sau ne jucam pe baza filmelor cu Jackie Chan sau diverşi actori de Holywood din filme celebre cum ar fii: Polițist la ananghie etc., el fiind foarte atras şi talentat de filmele cu acțiune...
Pe măsură ce anii treceau eu cu Romulus deveneam şi mai buni prieteni. Într-o zi în clasa a V-a, doamna dirigintă ne-a pus să ne aducem animăluțele noastre de pluş preferate. Eu mi l-am adus pe Pongo câinele abandonat şi găsit de mine la uşa,casei mele, iar el pe cine credeți că a adus? Pe Bubu! Bubu este o maimuțică scăpată de la grădină zoologică, şi luată în adopție ca şi Pongo. Cei sunt prieteni ca şi eu cu Romulus. În ziua aceea erau ruşinați amândoi, dar în ora de Istorie s-au împrietenit numai decât. În aceea oră ne-am trezit că doamna dirigintă ne mustră pe un ton amenințător:
-Omulețu'!
-Nu am vorbit! zic eu cu o voce scăzută
De fapt Bubu şi Pongo ne-au făcut-o.
Mai încet Bubu! zic eu
-Nu eu am vorbit! Pongo a fost!
-Nu mai vorbi, mă, miți peste mine! zice doamna dirigintă supărată
